Ziua când se va vorbi despre tine la trecut…

Încă nu am fost la vreo înmormântare în care pe sicriu să scrie: ARE 75 de ani. Nu. Pe toate sicriele scrie la trecut: a trăit 75 de ani. Pentru că atunci e momentul când ieși din timp și intri în eternitate. E momentul când într-adevăr nu mai contează câți ani ai ci ce ai făcut cu anii pe care i-ai avut.

download Ziua când se va vorbi despre tine la trecut e ziua când primești multe flori dar nu le mai simți mirosul. E ziua când nu mai decizi tu cu ce să te îmbraci, nici modelul gropii, nici ora la care să țină slujba.

Ziua când se va vorbi despre tine la trecut e ziua când corul cântă pe 4 voci și tu nu mai poți face nici măcar sopran. E ziua în care cei de lângă tine aud încă o predică, tu nu.

Ziua când se va vorbi despre tine la trecut e ziua când oamenii vor spune: a fost un om bun, că doar “despre morți… numai de bine”. Dar nu va conta ce zic oamenii atunci ci ce zice Dumnezeu.

Ziua când se va vorbi despre tine la trecut va fi ziua când, dacă ai trăit cu Dumnezeu, vei vedea cum arată cerul din partea cealaltă. Daca nu, vei înțelege că există totuși iad…

Ziua când se va vorbi despre tine la trecut va fi ziua când dacă ai împărțit milă în timpul vieții, ți se va da milă o veșnicie. Dacă nu, nici picuri de apă nu vei primi, deși îi vei cerși cu strigăte mari și cu lacrimi.

Ziua când se va vorbi despre tine la trecut va fi ziua când vei vedea cam ce “avere” ai o veșnicie. E ziua când dacă ai pus în negoț talanții primiți de la Stăpân, vei fi tare bogat. De nu i-ai pus în negoț vei fi mai sărac decât cel mai sărac dintre pământeni. Pentru că nimeni nu e mai sărac decât cel care rămâne o veșnicie fără cer. Da, dacă nu ți-ai pus talantul în negoț rămâi chiar fără de mântuire. (Matei 25:30).

Ziua când se va vorbi despre tine la trecut va fi ziua când nu te vei întîlni nici cu fluturașul de salarii, nici cu haine de firmă nici cu marmură sau granit de pus în baie. Că acolo nu mai conteaza lucrurile materiale ci ce ai făcut în timpul vieții cu cele materiale. Acolo nu ești tratat după ce ai avut ci după ce ai făcut cu ce ai avut. Acolo mulți miliardari vor cerși de la văduvele care au pus doar doi bănuți la templu. Acolo nu vei mai fi tratat după costumul la 4 ace nici după contul din bancă ci după câți orfani ai hrănit, după câți bolnavi ai vizitat și după cât de mult ai predicat. Prin fapte mai ales.

Ziua când se va vorbi despre tine la trecut va fi ziua când dacă ai fost logodit de aici cu Isus, acolo vei participa la nunta cu Mirele tău. Va fi ziua când dacă din viața gri ai acceptat jertfa ce ți-a schimbat haina în alb, acolo vei purta alb o veșnicie. Dacă nu, vei avea o a doua îmormântare, moartea a doua.

Ziua când se va vorbi despre tine la trecut va fi ziua când vei înțelege că a meritat să treci prin necazurile vieții întrucât ele te-au modelat și te-au ajutat să privești mai des în sus. Va fi ziua când fiecare lacrimă va fi ștearsă, fiecare genunchi bătătorit va fi răsplătit și fiecare vorbă de încurajare spusă altora în timpul vieții va fi recompensată.

Apropo, dacă citești aceste rânduri înseamnă că încă se vorbește despre tine la prezent. Nu vrei să te pregătești pentru viitor? Pentru ziua când se va vorbi despre tine la trecut?

Mai ia harfa și înalță o cântare ca să știi să cânți frumos dincolo. Mai ia Biblia și primește un sfat ca să mergi drept pe calea îngustă. Mai mergi la părtășie cu frații ca să-ți mai alini dorul de cer cu cei care merg în aceași direcție. Mai dă din timpul tău și din banul tău și din talanții tăi celor care merg mai greu spre dincolo. Iar într-o zi, când se va vorbi despre tine la trecut, se vor spune lucruri deosebit și totodată ți se va da un Nume ce îl vei purta o veșnicie. Iar acel Nume va fi realitatea vieții de aici.

Să ne vedem în cel mai frumos viitor în care dacă am trăit frumos în prezent nu ne va părea rău deloc de trecut.

Nu poți anula învierea…

Nu poți anula o înviere cu o mita dată la soldați. Nu ai cum să înăbuși cu o minciună pe cel care a spus “Eu sunt Calea, ADEVĂRUL și viața…”. Sărbătoarea soldaților a ținut pănă ce și-au cheltuit al 13-lea salariu. E greu cu buzunarul gol dar mai greu e cu inima goală de adevăr și umplută de minciună…

empty-tombNu poți anula o înviere spunând că ucenicii l-au furat. Ucenicii nu aveau ce face cu Isus mort. Viața nu are valoare decât în afara mormântului, asta n-au înțeles preoții de-atunci și mulți oameni nu înțeleg la fel astăzi.

Nu poți anula o înviere cu o piatră mare pusă la intrarea în mormânt. Piatra e pentru cei din afară ca să nu intre, în nici un caz nu e pentru Cel dinlăuntru ca să nu iasă…

Nu poți anula o înviere spălându-te pe mâini ca și Pilat în ligheanul amăgirii. Păcatele nu se spală cu săpun, nici cu lumânări, nici cu donații ci cu Sângele sfânt al Mântuitorului.

Poți anula însă o înviere cu necredința din inima ta. Nu prin faptul că nu crezi că mormântul e gol ci prin faptul că nu crezi că ai nevoie de Isus VIU. Poți anula învierea dacă azi ești la biserică și mâine în cluburile cu distracții păcătoase. Poți anula învierea dacă azi spui “Hristos a înviat” și mâine trăiești ca și cum ar fi mort înjurând și blestemând. Poți anula învierea dacă azi te-ai mărturisit de păcate și mâine începi de la zero cu tot ce ai făcut înainte.

Cea mai mare dovadă a faptului ca Hristos a înviat nu e nici piatra mutată de la mormânt, nici ucenicii care proclamă învierea, nici preoții care tremură de spaimă ci TU. Dacă Isus a înviat pentru tine înseamnă că ai murit față de păcat și trăiești o viață nouă. Înseamnă că Biblia îți va fi cartea de căpătâi, ruga va fi scara spre cer iar la adunare nu vei mai merge doar la Paște…

Primește-l azi pe Isus Cel viu în viața ta și într-o zi și mormântul tău va rămâne gol. La prima înviere.

Înainte…

forwardÎnainte să umbli pe străzile de aur trebuie să te obișnuiești cu praful de aici. Să colinzi lumea ca să spui despre Christos la oameni fără să înceapă să-ți placă în lume. Tu mergi spre ACASĂ….

Înainte să porți cununi de slavă trebuie să porți cununi de spini. Doar cei care pot îndura înțepăturile altora și pot striga: „Tată iartă-i” sunt vrednici de slavă.

Înainte de bucuria învierii vei avea parte de Ghetsimani și de Calvar. Ghetsimani-ul se biruie cu genunchi bătătoriți și cu sudoare iar Calvarul cu inima (plină de iubire) spartă în cioburi ca să ajungă la toți de lângă tine.

Înainte să zbori printre rândurile de arhangheli și serafimi din cer va trebui să mergi aici la pas cu trudiții, cu sărmanii, cu văduvele și orfanii.

Înainte să-L vezi pe Isus față în față în veșnicie va trebui să-L vezi pe Isus aici prin spitale, închisori, pe sub poduri și prin azile.

Înainte să primești totul trebuie să împarți totul. Timpul, zâmbetul, banii, sandwich-ul și confortul tău.

Înainte să vezi cerul din partea cealaltă va trebui să vezi cerul de aici. Să nu te uiți la pietrele care vin spre tine ci la cerul deschis.

Înainte să intri pe porți de smarald va trebui să intri pe poarta cea strâmtă. Renunțarea la plăcerile păcatului, la mizeria acestei lumi te va face „strâmt” în ochii multora dar abia atunci vei fi ajuns la loc larg.

Înainte…! Cu lacrimi de bucurie, cu recunoștință spre ziua când vom învia și noi pentru un loc de unde nu ne vom dori să plecăm niciodată.

Ce faci cu ceea ce ai?

Iacov a avut o PIATRĂ ce și-a pus-o căpătâi și pe care a visat frumos. El a înțeles că în viață nu contează cât de confortabil dormi, ci dacă ai vise frumoase când închizi ochii. Că mulți în lumea astea au perine scumpe și coșmaruri noaptea fără Dumnezeu.stone

Cei care îl ascultau pe Ștefan au avut tot o PIATRĂ. Fiecare. Au preferat să-și lasă harfa și Biblia acasă și să-și ducă bolovanu dupa ei la adunare ca să dea în cel de la amvon. Au înțeles destul de târziu că cei ce folosesc pietrele ca să producă răni nu văd cerul deschis.

Moise a avut un TOIAG. L-a folosit să despartă apele Mării Roșii ca să treacă evreii de la robie la libertate. Ne-a învățat să ne folosim autoritatea în viață ca să deschidem drumuri noi pentru prizonierii păcatului de lângă noi.

Iuda a avut și el un TOIAG dar și l-a dat ca și garanție pentru o noapte de plăcere. Asta face păcatul: îți ia autoritatea care o ai, îți închide gura și îți pătează numele frumos pe care l-ai avut.

Isus a luat un ȘTERGAR în seara Cinei ca să-i spele de praf pe ucenicii Săi. Ca să poți birui lupta din Ghetsimani mai întâi trebuie să te biruiești pe tine și să speli pe picioare inclusiv pe cel care te vinde în viață. Ce rare sunt astăzi ștergarele astea. Mulți vor mantaua puterii, puțini iau ștergarul slujirii.

Cel care a primit doar un talant tot un ȘTERGAR avea și el pe acasă. Dar nu a folosit ștergarul ca să slujească ci ca să țină de cald talantului îngropat. Câte flori neduse, câte vorbe frumoase nespuse, câte fapte bune nefăcute ținem și noi prin ștergare. De am înțelege că se poate pierde mântuirea pentru nefolosirea investiției ce a pus-o Dumnezeu în noi….!

Tabita a avut un AC și cu acul acesta a făcut haine la sfinți. La ea la mormântare au venit surorile îmbrăcate în haine cusute de acul Tabitei. Nu puteau îngerii s-o ducă în cer la cum plângeau cei de acolo după ea. Că în viață conteaza mult ce amintiri lași în urmă.

Penina a avut și ea un AC. L-a folosit ani de zile să o țină pe Ana la distanță. Vorbe grele, privire trufașe, ac de marcă. Probabil ca la Penina la mormântare nu o plâns nimeni.

Femeia păcătoasă care a schimbat mirosul din casa lui Simon avea un PĂR tare frumos. N-a găsit la nici un magazin un ștergar mai de calitate ca să-i șteargă picioarele lui Isus ca si părul ei. Mulți vor să stea la masă cu Isus dar prea puțini la picioarele lui.

Absalom avea și el PĂR de calitate. Dar mai mult îl folosea pentru freze decât pentru șters lacrimi. Mi-l imaginez cum își trecea cu mândrie mâna prin păr tot la câteva secunde când vorbea cu cei care veneau la palat să ceară câte un sfat. I-a fost de mare folos când a trecut dincolo. Atârnat între cer și pământ ca să vadă țoți că poți fi fără cusur în trup, dacă ai cancer în suflet și rebeliunea te stăpânește nu ajuta la nimic frumusețea exterioară.

OpenWindowDaniel a avut FERESTRE superbe la casă. Erau din acelea ce se deschideau larg spre Ierusalim. Tare mult conteaza ferestrele noastre spre CER înainte de groapa cu lei. Ferestrele alea deschise au schimbat papilele gustative ale leilor. I-au făcut să-și dorească să mănânce demoni nu îngeri.

Ieremia a văzut poporul că și-au schimbat ferestrele. A mers să vadă ce fel de marcă și-au pus, câte straturi de sticlă, ce culoare, ce feronerie. Când colo s-a îngrozit: erau ferestre pe care intrau moartea (Ier. 9:21). Stoc nelimitat e și astăzi. Că nu fereastra în sine e problema ci ce prefer să privești pe ea. Ierusalimul sau Babilonul? Moartea sau viața? Imoralitate sau spiritualitate? Ce intră pe  fereastra ta te demolează sau te zidește?

ACOPERIȘ tare bun avea Petru la Iope. Când adormeai acolo simțeai o briză de cer și vedeai imagini cu ce va urma în slujire. Să tot urci pe altfel de acoperiș pentru a primi vedenii cerești și sfaturi pentru lucrare.

Acoperiș de mai mare calitate avea David la palat. Dar numai calitate materială. Urcase David într-o zi pe el nu ca să scrie un psalm ci ca să vadă daca nu și-au făcut vecinii ceva piscină prin curte. Când lipsești de la războaiele unde frații tăi își dau viața și ai prea mult timp liber, ai toate șansele ca acoperișul pe care urci să te coboare ani de zile în viață.

Să ne verificăm azi ceea ce avem. Nu contează în viață cât de mult sau de puțin ai ci cum folosești ceea ce ai. Ateul adună, creștinul împarte. Egoistul se gândește la el, creștinul la frații lui.

Într-o zi vom da socoteală de bunurile avute. Să folosim ce avem în așa fel încât la final să auzim:

“ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri…” (Matei 25:21)

Aici și… dincolo

Aici lovit, dincolo mângâiat.

Aici cu lacrimi în ochi, dincolo cu lacrimi șterse…

Aici cu diferite anotimpuri, dincolo cu o veșnică primăvară…

Aici cu riduri, dincolo cu față de înger…

Aici fără să-L vedem, dincolo față în față…

Aici arătați cu degetul și numiți nebuni că nu ne trăim viața, dincolo puși pe scaune împăratești trăind o veșnicie…

Aici cu crucea în spate, dincolo cu răsplătiri veșnice…

Aici vâslind pe marea vieții, dincolo cântând pe marea de cristal…

Aici cu un colț de cer în fiecare familie de credincioși, dincolo cerul întreg pentru o singură familie de pe tot globul…

Aici logodiți cu Isus, dincolo la masă cu Isus la nuntă…

Aici cu Numele Lui pe buzele noastre, dincolo cu Numele lui pe frunțile noastre…

Aici cu zi și noapte, dincolo doar cu zi…

Merită așa aici, pentru un astfel de dincolo!

Când vă amintiți…

OldCând vă amintiți de ieslea în care Mântuitorul S-a născut, amintiți-vă și de crucea pe care a murit. Să te naști în sărăcie e greu, dar mai greu e să mori pentru cineva care te lovește, te scuipă și te înjură. Doar din iubire.

Când vă amintiți de grajdul cu miros de oi, amintiți-vă și de mormânt. E greu șă lași cerul pentru un grajd, dar mai greu e ca Cel care se numește VIAȚA să rabde moartea. Și apoi să o biruiască.

Când vă amintiți de Irod, amintiți-vă și de Ioan. Cel dintâi a ucis copii (și la fel fac unii astăzi), dar cel din urmă a zis: “Copilașilor…”. Primul s-a îngrozit de Isus, al doilea s-a lăsat topit de dragostea Lui. Lui Irod i-a fost frica ca pierde împărăția, Lui Ioan i-a fost frica să nu-l piardă pe Isus…toată viața. De aceea a fost cu El peste tot, și la cruce, și la mormânt. Atitudinea contează.

Când vă amintiți de magi amintiți-vă și de noi. Ei au mers peste 1000 de km să-l vadă, nouă ne e greu să facem câțiva pași până la primul spital sau la prima închisoare. Ei i-au dat lui Isus ce-au avut mai scump, noi ii dăm ce-avem mai ieftin. Și ne mirăm de ce nu ne arată Dumnezeu în vis “un alt drum” ca și lor.

Când vă amintiți de Iosif și Maria, gândiți-vă la neprihănire, sfințenie, lacrimi, uși trântite în față, fugă prin Egipt. Toate pentru ai fi cât mai bine Pruncului. Doar în ziua învierii a înțeles Maria cu adevărat că a meritat. Doar atunci vom înțelege și noi…

Când vă amintiți de Simeon și Ana gândiți-vă la ce înseamnă așteptarea. Să trăiești zeci de ani cu gândul că într-o zi vei vedea mântuirea. Doar așteptarea împletită de post și rugăciune are un asemenea final glorios.

Când vă amintiți… amintiți-vă. Nu doar in Decembrie sau în Aprilie ci în fiecare zi. Și plecându-ne pe genunchi, să ne ridicăm inima spre Ceruri. Doar acolo vom avea cu adevărat “Sărbători fericite”.

—————————————————————————————————-

When you remember…


When you remember the manger in which the Savior was born, also remember the Cross on which HE died. To be born in poverty is hard, but it’s harder to die for someone who slaps you, spits on you, and swears at you. Just out of love.

When you remember the barn with the smell of sheep, remember the grave.  It’s hard to leave heaven for a stable, but harder for the One who is called LIFE to endure death.  And then to overcome it.

When you remember Herod, also remember John.  The first killed children ( as some do today ), but the latter said, ” My little children …”.  The first was terrified of Jesus, the second let himself be melted by His love.  Herod was afraid to lose the kingdom, John was afraid to lose Jesus…all his life.  For this reason he was with Him everywhere, even at the cross and the tomb.  Attitude counts.

When you remember the wise men also remember us.  They travelled over 1000 miles to see Him.  We find it difficult to walk a few steps to the nearest hospital or nearest prison. They gave Jesus the most precious things they had, we give Him the least desirable that we have.  And we wonder why God doesn’t show us in a dream, ‘another way’ like He showed them.

When you remember Joseph and Mary, think of righteousness, holiness, tears, doors slammed in their faces, fleeing to Egypt.  All to be better for their Baby.  Only in the Day of Resurrection did Mary truly understood it was worth it.  Only then will we also understand…

When you remember Simeon and Anna think about what waiting means. To live for decades with the thought that someday you will see salvation.  Only a waiting woven of fasting and prayer will have such a glorious end.

When you remember … remember.  Not just in December or April but every day.  And bowing on our knees, we lift our hearts to heaven.  Only there will we have truly ” Happy Holidays “.

( Translated into English by Matt and Manuela ).

Valoarea unei fete creștine…

Am auzit recent de o fată care a invitat pe un băiat în oraș. Sau de fată care pentru un “Te iubesc” pasional, s-a dăruit gratis înainte de căsătorie. Sau de fată care pentru o poșetă nouă și o pereche de blugi, a coborât standardele crezând ca banii sunt mai importanți ca și curăția minții și a trupului.

Întâlnești fete pentru care valorile adevărate sunt pe exterior. Farduri, rujuri, solarii, machiaje, haine mulate, toate realizate cu scopul de a atrage privirea. Pentru că lucrurile ieftine trebuiesc împodobite și au nevoie de reclame multe (dar aceste fete nu știu acest principiu de marketing). Cine are puțin în interior întotdeauna va pune mare preț pe exterior, că altceva „de preț” nu are…

Diavolul are un scop pentru care luptă enorm: să ne arate ca lucrurile ieftine sunt scumpe iar pe cele scumpe să le ieftinească ca să pară vechituri. Să le spună la fete ca “oricum te căsătorești cu el” deci poți să-i permiți prietenului orice. Că “oricum veți fi împreună toată viața, ce să mai aștepți până la nuntă?”.

Woman-PrayingDumnezeu ne învață altceva însă. Biblia scoate în relief fete care au marcat istoria prin ascultare de Dumnezeu. Acsa fata lui Caleb nu s-a dat unuia cu o mașină de ultimul răcnet, nici unuia cu mușchi sau fițe, ci unui biruitor. Băieți care biruiesc ispitele lumii, care vin de la părtașia cu Dumnezeu și uimesc prin principiile pe care le au. Băieți care nu caută fete ieftine ci fiice de Rege.

Estera a luat de la curtea împăratească doar ce era necesar (Estera 2:15). Dacă s-ar fi bazat pe exterior, ar fi murit împreuna cu poporul evreu. Ea avea însă un interior unde postul și rugăciunea erau valori inestimabile cu care a putut “cumpăra” viața unei națiuni.

Pregătirea pentru căsătorie nu se face cu telenovelele în față, nici cu starurile de la Hollywood luate ca exemplu (de ieftineli) care au n divorțuri în spate. Nu! Fiicele Regelui se pregătesc altcumva pentru căsătorie. Pentru ele nu va conta marca telefonului, nici dacă e chirie sau casă cu trei etaje. Nu! Pentru ele va conta daca băiatul e mereu prin preajma Regelui, ca să știe cum să se comporte cu o fiică a Lui.

Valorea unei fete creștine e dată de hărnicia ei. Proverbe 31 nu e un capitol de “groază” pentru ea ci un capitol exemplu. În epoca fast-food, a-ți aștepta soțul cu mâncare gătită azi e o raritate. Dar nu uitați că familia unită care stă în jurul unei mese acasă,  reprezintă o mare binecuvântare. (Ps. 128:4).

Valoare unei fete creștine e dată de disponibilitatea de a da viață. A fi mamă nu e pe placul societății azi, dar e o cinste ca Cel ce e Viața să te folosească pe tine pentru a da naștere la noi vieți. Iar ca să modelezi inima unor micuți e nevoie ca să fii tu modelată înainte de caracterul Regelui.

Valoarea unei fete e dată de Biblia ei personală. E cel mai folosit obiect din poșeta ei și cel mai de preț. Și cu siguranță va “căuta” un băiat care să nu fie străin de versetele de aur ale acestei Cărți.

Pentru toate fetele valoroase am scris asta. Pentru cele care în căminele de la facultate se luptă să se păstreze curate. Pentru cele care nu-și dau deloc ușor numarul de telefon. Pentru cele care nu ies în evidență și nu atrag privirile prin lucrurile lumii. Pentru fetele care la facultate le găsești în sălile de la bibliotecă învățând nu pe la cluburi, banchete și petreceri.

Pentru cele care luptă din greu cu curentul de lângă ele. Pentru cele care merg la rugăciune, la bolnavi în vizită și pe care puțini băieți le întreabă: “Ce mai faci?”. Pentru fetele acelea valoroase care se întreabă mereu dacă chiar merită să se păstreze curate când își văd colegele în aventuri după aventuri. Pentru fetele care în ziua nunții nu te pun pe gânduri pe tine ca slujitor ci știi sigur că intră în biserică curate.

Pentru fetele care vor da naștere la viitori predicatori, misionari, cântăreți, medici creștini, scriitori creștini, martiri, evangheliști, băieți de valoare.

Pentru fetele care vor zâmbi nu doar în ziua nunții în fața aparatului foto. Pentru fetele care vor merge cu încredere în Dumnezeu înainte știind că fiicele Lui care se păstrează curate vor trece prin viață cu sufletul ușor și cu cântări de laudă în viitoarea familie…

Pentru fetele pe cale de dispariție în societatea de azi, dar care nu vor dispărea niciodată din viziunea lui Dumnezeu pentru un cer cu flori, cu străzi de aur, cu alb și cu albastru.

Ziua când Dumnezeu dă ceasul înapoi…

clock“Și care-i semnul?” întrebă sfios Ezechia pe cel mai mare proroc de atunci, așteptând cu speranță un Cuvânt de la Dumnezeu. Isaia răspunse cu o fermitate deosebită în glas: “Dumnezeu va da ceasul înapoi astăzi, pentru tine, Ezechia!”.

În primul rând, ziua când Dumnezeu dă ceasul înapoi e ziua când El ascultă lacrimile și rugăciunile tale. Asta era bagajul lui Ezechia când moartea l-a așteptat la ușă dar a fugit degrabă când i-a vazut greutatea. Adună-ți lacrimi și rugăciuni nenumărate. Cele care cad in batiste sau în șervețele nu sunt aruncate la coșul de gunoi, ci adunate de Dumnezeu în burduful Lui. Și în ziua când El va răspunde rugăciunilor tale vei vedea ca timpul va sta în loc și momentele de bucurie te vor inunda.

Apoi, ziua în care Dumnezeu dă ceasul înapoi e ziua în care El te face sănătos. Dumnezeu nu doar că aude rugăciunile noastre, dar le și împlinește pe cele care sunt după voia Lui. Ce e tragic e că noi dorim mereu sănătate fizică dar Dumnezeu pune accent pe cea spirituală. Nu există boala mai grea ca păcatul, dar El te poate vindeca și de asta. Și ți se va părea că zbori, că doar aripi de înger îți mai lipsește ca să urci spre locul unde doar sfinții ajung.

Și nu în ultimul rând, ziua în care Dumnezeu dă ceasul înapoi e ziua în care El adaugă ani în plus vieții tale. Lui Ezechia i-a dat 15 ani de viață în plus ca să poate povesti tuturor minunea unei vindecări și a unei vieți prelungite. Păcat că și-a irosit acești ani etalându-și averea celor care vroiau să auda altceva de la el.

Poate noi nu primim 15 ani în plus dar vă asigur ca atunci când Dumnezeu a oprit timpul la Golgota în loc, când secundele se măsurau în ceasuri de agonie pentru Cel ce a creat timpul, am primit veșnicia. De atunci putem spune ca poetul:

Vom trăi veşnicii de iubire
Mii de ani, zeci de mii, mii de mii;
/:Când o clipă cu El e-o uimire
Ce va fi, ce va fi în veşnicii?:/

Oamenii dau ceasul înapoi și primul gând al lor e: “voi dormi mai mult noaptea asta”. . Dumnezeu însă când dă ceasul înapoi, fiecare ticăit ne sună în urechi a har, bunătate și îndurare. Asta însă nu va ține mult pentru că Mirele a început deja să numere orele inverse până la nunta din CER, o nuntă la care nimeni nu se va ma uita la ceas.

Până atunci haideți să ne reglăm ceasurile dupa cel al Marelui Ceasornic. Și ziua ni se va părea scurtă pentru cât de mult e de muncă în ogorul Evangheliei iar noaptea prea lungă. Dar vin zorile, iar de atunci încolo, nimeni nu va mai da ceasurile înapoi.

Maxim trei copii. Doar nu vrei sa mor de saracie!

Daca intrebi un tanar casatorit sau necasatorit cam cati copii si-ar dori sa aiba, iti spune cu hotarare ca unul, doi, s-au cel mult trei copii. Pe oricine ai lua la intrebari, nu ai sa gasesti un parinte sau viitor parinte care sa-si doreasca mai mult de trei copii, fie ca este credincios sau necredincios, fie ca este sarac sau bogat, sau in oricare alta situatie.

Filozofia nasterii copiilor este ca unul ar fi cel mai usor de crescut si fara sacrificii prea mari, doi insa este totusi mai bine decat unul deoarece ar creste copii mai frumos impreuna si, Doamne fereste, in caz ca te dezamageste unul din ei, sau iti moare inaintea ta, macar stii ca-l ai consolare pe celalalt. In schimb trei copii este deja dorinta unor inimi largi.

downloadDar sa vedem cum stau familiile de astazi cu mai mult de trei copii. Foarte putine, extrem de putine la numar fata de media generala a copiilor dintr-o familie, aceste familii se descurca in general mai modest din punct de vedere financiar, parintii nu au mofturi prea mari de la viata aceasta, ci isi doresc pentru copiii lor o scoala care sa-i scoata din stramtorari, si sa se capatuiasca si ei la casele lor.

Acum revenind la dorintele noastre vis-a-vis de nasterea copiilor, imi vine in gand intrebareaDe ce ne dorim doar unul, doi, maxim trei copii, cand bunicii si inaintasii nostri au avut cate 5,7,10 sau chiar 12 copii?!? De unde diferenta aceasta atat de mare intre ceea ce era un lucru practic si firesc pana acum 40-50 de ani, acela de a avea “multi” copii, fata de ceea ce ne dorim noi astazi, adica maxim 3? Care a fost schimbarea care a produs o asa diferenta si cum ne afecteaza?

O prima cauza ne-o confirma situatia curenta de degradare a familiei, adica utilizarea metodelor contraceptive la scara larga, prin ingradirea si impotrivirea fata de nasterea fireasca a copiilor. Datorita dezvoltarii tehnologice si a cresterii posibilitatii de consum in economie, acum toata lumea are acces la prezervative si anticonceptionale. Farmaciile colcaie de aceste blestematii. Blestematia si mai mare este ca se fac si avorturi. Adica, de 40-50 de ani incoace, mai mult ca oricand nu se lasa sa vina copiii la rand. Oare ceilalti frati ai nostri care trebuia sa fie printre noi, unde sunt acum? Intrebati parintii!

Deci, fie ca ne place sau nu, gandirea noastra in privinta numarului de copii doriti, este proiectia dezastrului spiritual si social din ultimii 50 de ani la care s-a facut autoare omenirea. Si cum sa-ti doresti mai mult de 3 copii cand la parintii nostri nu am vazut decat unul, doi sau maxim 3? Cum sa-ti doresti mai multi copii daca mama, soacra sau sora te invata sa avortezi din cauza “saraciei” sau pentru ca “nu este momentul”, sau te invata sa te impotrivesti nasterii de copii prin metode contraceptive? Si te invata nu numai parintii ci si doctorii, si mass-media, si chiar patronul de supermaket cu prezervativele puse ostentativ la fiecare casa de cumparaturi, sa nu-ti doresti copii dupa fire ci sa te feresti de a-i avea.

Dar mai mult decat atat, oare cati dintre noi au curajul sa arate plaga societatii imbolnavite de pacatul nezamislirii de copii dupa randuiala? De unde credem ca s-au inmultit atat de mult cazurile de cancer la san si cancer de col uterin in randul femeilor, si mai ales a acelora tinere? De unde atatea complicatii si boli ale aparatului sexual feminin, in ciuda tehnologiei atat de dezvolate si a igienei atat de ridicate fata de cea a intaintasilor nostri? Din pricina poluarii, si a E-urilor din alimente? NU, ci din pricina desfranarii si a pastrilelor contraceptive, ca sa nu mai zic de avorturi.

Si o a doua cauza pentru care ne dorim doar 1, 2 sau maxim 3 copii este multa iubirea de sine. Iubirea de sine a viitorilor parinti care nu vor sa se jertfeasca si sa rodeasca copii. Copiii sunt rodul dragostei dintre parinti, asa ca si simpla dorinta de a avea doar 1 sau 2 copii, arata cat de putin roditoare vrem sa fie dragostea famiilor noastre. Si mai arata ceva. Mai arata cat de mult s-au inmultit divorturile pentru ca nu au fost casniciile sudate de (mai multi) copii. Dar cum familia moderna nu prea vrea copii in colaborare cu Dumnezeu, vin si divorturile pe banda rulanta.

Adevarul este ca nu vrem sa avem mai multi copii pentru ca aceasta ar insemna aproape sigur ca vom avea un trai mai modest sau mai bine zis mai putin confortabil, va insemna nu numai ca nu vom mai avea posibilitatea sa mergem in excursie in strainatate, dar poate ca nici in tara nu vom lua vacanta, datorita sacrificiilor de a asigura cele necesare copiilor, va insemna ca nu o sa mai avem posibilitatea sa ne cumparam hainele dorite la discretie, ci sa ne imbracam copiii mai intai, va insemna sa renuntam la noi pentru copii nostri. Adica va insemna sa ne lepadam de noi si sa ne luam crucea. Ori noi iubim confortul.

Ce ne mai impiedica de a vrea mai multi copii? Traiul de viata ridicat la care tindem sa accedem cu totii in lumea moderna. Am facut lucrurile din viata mai complicate si ne injuga mai tare la cele materiale. Ca sa pot creste astazi un singur copil trebuie sa-i asigur gradinita cu bani, la scoala trebuie bani pentru nenumarate rechizite, si activitati scolare, trebuie sa-l sustin financiar inclusiv la facultate, care si aceasta implica sacrificii. Trebuie sa-i asigur un calculator cu conexiune la internet care si aceasta costa bani. “Trebuie” sa-i cumpar si un telefon mobil pentru ca, lumea nu mai poate trai fara celular.

145062168Multe de “trebuie” care ne descurajeaza de a ne dori mai multi copii. Asa ca, a avea mai mult de trei copii implica sacrificii si mai mari, iar mama va fi nevoita sa nu mai lucreze pentru a ingriji mai bine familia. Tatal va trebui si el sa munceasca din greu, pentru a sustine familia cu toate cele necesare traiului decent. Dar orice realizare mare implica un sacrificiu mare. Insa astfel de parinti sunt binecuvantati de Dumnezeu, iar batranetele lor au alinare din partea copiilor si a nepotilor.

Duceti-va in spitale sa vedeti cati parinti batrani zac bolnavi pe patul de spital si care nu primesc macar o singura vizita din partea unicului copil pe care il au. Sau intrebati intre rude cati parinti nu se pot bucura macar de un nepot, din cauza copilului care vrea ca si parintii lui un singur copil, dar mai incolo, cat mai incolo. Dar mai bine intrebati cati parinti vaduvi ajunsi la batranete sunt luptati cumplit de singuratate, pentru ca singurul copil pe care l-au crescut a uitat complet de ei. Nu au nepoti cu care sa-si mangaie batranetele, nu au nimic decat mila lui Dumnezeu si regretul ca poate daca faceau mai multi copii nu erau asa de urate batranetele.

Cu toate acestea, dorinta de a avea putini copii nu este rea in sine, insa rau este ca aceasta dorinta devine o hotarare pe care o luam adesea fara Dumnezeu. Rau este ca nu planificam nasterea de copii impreuna cu Dumnezeu ci ii planificam dupa stricaciunea vietii acesteia, singuri si egoisti, fara a-l introduce in gandul si inima de parinte trupesc si pe Creatorul Vietii. Rau este ca si copiii nostri vor face mai rau ca noi.

Dar in schimb ce este rau in a ne dori sa avem 4, 5 sau mai multi copii? Poate acei mai multi copii vor face mai putine necazuri decat doi copii indaratnici care-si au samanta indaratniciei lor izvorata din egoismul de a ne aroga doar noi dreptul de a da viata. Poate mai multi copii ne vor face batranetele mai frumoase si zilele mai senine. Poate ca prin cresterea acelor copii vom fi rasplatiti insutit in aceasta viata dar si mai mult in cealalta.

Planificati copiii cu rugaciunea, nu cu contraceptia!

Articol preluat de la adresa: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/sexualitate/contraceptia-sexuala/13848.html?task=view

“Principii pentru imbracamintea si podoabele crestine”

Pentru ca traim o perioada critica cand tot mai multi spun: “Interiorul conteaza frate, nu exteriorul” recomand lectura unor pricinpii deosebit de importante.

1. PRINCIPIUL 1. Hainele si infatisarea exterioara sunt un important indicator al caracterului. Hainele si infatisarea exterioara sunt cele mai puternice moduri de comunicare, nu doar a starii noastre socio-economice, dar de asemenea si al valorilor morale pe care le pretuim.

2. PRINCIPIUL 2. Impodobirea cu bijuterii, cosmetice, haine scumpe, descopera mandria din interior si vanitatea, care sunt distructive pentru noi insine si pentru altii. Am descoperit acest adevar implicit mentionat, prin cateva exemple negative, si explicit prin indemnurile apostolilor Pavel si Petru. Isaia mustra pe femeile evreilor pentru mandria lor exprimata prin impodobirea corpurilor lor din cap pana la picioare, cu bijuterii si haine scumpe. Ei au ispitit pe conducatorii natiunii, care de fapt au condus intreaga natiune la nesupunere si la pedeapsa divina. (Isaia 3,16-26).

Izabela este renumita pentru efortul ei de a seduce pe israeliti la idolatrie. Coruptia launtrica a inimii ei este descoperita prin ultimul episod al vietii ei, in care s-a facut atragatoare pictandu-si ochii si impodobindu-se pentru momentul sosirii lui Iehu, noul Rege. (2 Regi 9,30). Dar regele nu s-a lasat ademenit, si ea a murit intr-un mod rusinos. Izabela a ramas un simbol al seductiei in istoria Biblica (Apoc. 2,20).

Ezechiel descrie apostazia lui Israel si Iuda prin alegoria celor doua femei, Ohola si Oholiba, care, ca si Izabela, si-au pictat ochii si s-au acoperit cu bijuterii pentru a atrage pe barbati sa comita adulter (Ezec 23). In aceasta alegorie gasim din nou cosmeticele si ornamentele asociate cu seductia., adulterul, apostazia si pedeapsa divina.

PRINCIPIUL 3. Pentru a experimenta innoirea spirituala si impacarea cu Dumnezeu, e necesar sa lepadam toate obiectele idolatre, inclusiv bijuterii sau alte ornamente. Am vazut acest adevar in special in experienta familiei lui Iacov la Sihem, si a israelitilor la muntele Horeb. In ambele situatii au fost lepadate podoabele pentru a se produce impacarea cu Dumnezeu.

La muntele Horeb, Dumnezeu a cerut Israelitilor sa lepede podoabele ca dovada a sincerei lor pocainti: “Acum scoateti-va podoabele de pe voi si voi vedea ca va voi face!” (Ex. 33,5). Raspunsul a fost tot pozitiv: “Copiii lui Israel si-au scos de pe ei podoabele si au plecat de la muntele Horeb.” Expresia “Au plecat de la muntele Horeb” ne arata ca Israelitii pocaiti au facut un legamtnt la Horeb de a renunta la folosirea podoabelor cu scopul sincer de a se supune lui Dumnezeu. In ambele evenimente de la Sihem si de la Horeb, lepadarea podoabelor a fost pregatitoare pentru innoirea legamantului cu Dumnezeu.

Aceste experiente ne invata ca purtarea bijuteriilor inseamna revolta contra lui Dumnezeu, deoarece acestea hranesc proslavirea de sine. Lepadarea podoabelor faciliteaza impacarea cu Dumnezeu deoarece aceasta incurajeaza o atitudine umila. Este important sa ne amintim ca pentru a experimenta innoirea spirituala si reforma, avem nevoie sa lepadam din inimile noastre idolii pe care-i adoram, fie ei bijuterii, cosmetice, haine ne-modeste, scopuri profesionale, masini, case, si sa le inlocuim cu adorarea lui Dumnezeu.

PRINCIPIUL 4. Crestinii trebuie sa se imbrace modest si decent, aratand respect fata de Dumnezeu, fata de sine si fata de semeni. Acest principiu este regasit in cuvintele grecesti “kosmios” si “aidos” care inseamna “ordonat” si respectiv “decent”. Apostolul Pavel le foloseste ca sa descrie podoabele potrivite pentru o femeie crestina (1 Tim. 2,9). Aceasta inseamna ca un crestin trebuie sa se imbrace ordonat, cuviincios, decent, fara a cauza rusine sau stanjenire lui Dumnezeu, altora sau tie insuti.

PRINCIPIUL 5. Crestinii trebuie sa se imbrace sobru (dex: cumpatat, simplu) , evitand orice dorinta de a se expune pe sine prin haine stralucitoare, cosmetice sau bijuterii. Acest principiu este regasit in termenul “sophrosyne” folosit de Pavel pentru a descrie podoabele potrivite pentru un crestin (1 Tim 2,9). Am vazut ca termenul descrie o atitudine mentala de autocontrol, o atitudine care determina toate celelalte virtuti. Pavel recunoaste ca autocontrolul este indispensabil pentru un crestin ca sa se poata imbraca modest si decent. Motivul este ca infatisarea exterioara modesta si decenta deriva din exercitarea autocontrolului.

Pavel descrie o femeie crestina convertita ca fiind cea care se imbraca sobru, prin restrangerea dorintei ei de a se expune pe sine prin purtarea de pieptanaturi elaborate, margaritare, sau haine scumpe (1 Tim 2,9). Exteriorul ei nu trebuie sa zica: “Uite-ma, admira-ma!”, ci “”Uite cum Hristos m-a schimbat din interior, spre exterior!”. O femeie care a fost eliberata de la preocuparea de a fi obiect al admiratiei, nu se va teme sa poarte aceeasi imbracaminte prea des, daca este bine croita, ordonata si se potriveste.

PRINCIPIUL 6. Purtarea inelelor nu este compatibila cu principiul biblic al modestiei: in decursul istoriei, de la un inel s-a ajuns la tot felul de bijuterii. Principiu se regaseste in dezaprobarea purtarii de bijuterii ornamentale (1 Tim 2,9; 1 Petru 3,3-4; Gen 35,2-4; Ex. 33,3-5). Singurul inel mentionat in Biblie de cateva ori este inelul cu sigiliu (Ier 22,24; Gen 41,42; Estera 3,10.12; Luca 15,22), care era folosit pentru sigilarea documentelor si contractelor. Purtarea inelului cu sigiliu nu este condamnata in Biblie, probabil pentru ca era privit ca un instrument al autoritatii si nu ca un ornament.

Apoi, ceea ce s-a intamplat in Biserica crestina de la inceputuri, s-a repetat mai tarziu in denominatiunile moderne. Cele doua exemple analizate, si anume Biserica Metodista si Mennonita, urmeaza acelasi tipar. In prima etapa nici bijuterii si nici macar inelul de logodna nu era admis. In a doua etapa s-a facut o concesie doar pentru inelul de logodna. In ultima etapa concesia pentru verigheta a devenit un pretext pentru purtarea oricarui fel de bijuterii, inclusiv inele ornamentale.

PRINCIPIUL 7. Crestinii trebuie sa respecte deosebirile de gen in imbracaminte prin purtarea de haine care afirma identitatea feminina sau masculina. Acest principiu este clar aratat in Deut. 22:5, care interzice purtarea hainelor celuilalt sex. Am vazut ca in Biblie se da o mare importanta pastrarii deosebirilor de gen in haine ca si in rolurile functionale, deoarece acestea sunt fundamentale pentru a intelege cine suntem si ce rol vrea Dumnezeu sa indeplinim.

Hainele ne definesc identitatea si ne ajuta sa dezvoltam o noua identitate. Este adevarat nu numai ca suntem ceea ce purtam, dar si ca devenim ceea ce purtam. O femeie care vrea sa arate ca un barbat se va imbraca ca un barbat. La fel, un barbat care vrea sa fie tratat ca o femeie, va folosi articole femeiesti: bijuterii, parfumuri, haine impodobite. Aceasta inseamna ca atunci cand confundam elementele de gen prin haine fara gen, pierdem treptat identitatea de barbat sau de femeie si experimentam o criza a identitatii si confuzie de roluri.

Am vazut ca confuzia de roluri este prezenta astazi in camin, la locul de munca si la Biserica, devenind un serios obstacol in intelegerea rolurilor de barbat si femeie. Crestinii trebuie sa recunoasca ca incercarile de azi de a elimina distinctiile de gen, in special prin folosirea de haine fara gen, reflecta efortul lui Satana de a distruge ordinea si frumusetea creatiei lui Dumnezeu.

CONCLUZII. Nu hainele ne fac crestini, dar crestinii isi exprima identitatea prin hainele lor si prin infatisarea exterioara. Biblia nu prescrie un anumit tip de haine pentru barbati si pentru femei, dar ne cheama sa aplicam simplitatea si stilul de viata al lui Hristos, nepretentios, in haine si infatisarea exterioara.

A urma pe Isus in ce priveste imbracamintea si podoabele inseamna a sta deoparte de practicile multimii privind cosmeticele, bijuteriile, etc. Pentru aceasta e nevoie de curaj. Curajul de a nu te supune la poruncile modei, ci de a te lasa transformat de invataturile Cuvantului lui Dumnezeu (Rom 12,2); curajul de a distinge intre capriciile modei care se schimba si de a pastra stilul permanent; curajul de a exprima iubirea din caracterul lui Hristos, nu prin decoratii exterioare “cu aur, pietre scumpe sau haine scumpe” (12 Tim 2,9), ci prin infrumusetarea interioara a sufletului cu virtutile inimii, un spirit bland si linistit care este de mare pret in ochii lui Dumnezeu” (1 Petru 3,4); curajul de a te imbraca modest, decent si sobru.

Infatisarea exterioara este un martor tacut dar vizibil al identitatii noastre crestine, care sa spuna lumii ca noi traim pentru a-L proslavi pe Dumnezeu si nu pe noi insine.

Extras din cartea “Imbracaminte si podoabe” de Samuele Bacchiocchi

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 105 other followers