Principii de viață pentru tineri…

business-choicesPrincipii de viață… de urmat:

IOSIF: “conștiința curată mă face să ma simt liber în orice închisoare din lumea asta…”

DANIEL: “ferestrele mele deschise de azi vor ține gurile leilor închise la noapte…”

MOISE: “mai bine sărac în pustie dar cu Dumnezeu decât bogat în Egipt și cu Diavolul.”

NINIVENII: “o predică scurtă pusă în practică face mai mult decât mii de predici ascultate și neîmplinite.”

NOE: “Nu știu ce înseamnă “ploaie” dar îl cunosc pe Cel care mi-a vorbit de ploaie. Am fost tentat să Îi cer lui Dumnezeu să facă El corabia și eu să închid ușa dar am făcut eu corabia la porunca Lui iar El a închis ușa.”

“Principii” de viață… de ocolit:

ABSALOM: “Tata e bătrân, haideți să va dau eu sfaturi… dar ce frumos păr am…. Un selfie vă rog și ce bine-mi stă….. pardon, auleu, tocmai m-a străpuns o săgeată…“

SAMSON: “V-am zis eu că Domnul se uită doar la inimă… uite ce frumusețe rarisimă… Hm…dar de unde ai foarfeca asta?”. Dalila: “Ssst… doar știi că eu te iubesc”

DINA: “Tata iar cu ideile lui ca să fim seara la 10 acasă… Sărmanu, habar n-are ce-i viața…. Dar stai, nu ne păstrăm curați până la nuntă?” Cine umblă noaptea pe străzi sigur nu dă de sfinți. Cine navighează prin zone mlăștinoase e la un click distanță de naufragiu.

ESAU: “Când am fost rupt de oboseală am făcut cele mai proaste alegeri din viață…”

Am ajuns vremea…

clockAm ajuns vremea când câinii sunt iubiți mai mult decât copiii. Când orfanii rămân neînfiați iar pentru animale se bat organizațiile care mai de care mai tare. Am ajuns vremea când o mamă care dă viața la copii e arătată cu degetul iar cea care face întreruperi de sarcină e aplaudată.

Am ajuns vremea când ziarele și revistele sunt mult mai apreciate ca Biblia. Când avem timp de știri, de integrame și de rebus dar n-avem timp de suflet.

Am ajuns vremea când Dumnezeu pleacă de la noi. Nu că l-am rugat, cum au făcut Gadarenii, ci pentru ca i s-au dat legi să părăsească țara. Ceea ce n-au știut gadarenii și nu știu nici cei de azi e ca atunci când Isus pleacă de la tine nu-ți rămâne altceva decât iadul.

Am ajuns vremea când tinerii își verifică Facebook-ul în fiecare oră să nu piardă vreun like sau vreun comment dar cine mai e interesat de LIKE-uri din partea cerului? Cerul dă LIKE-uri doar la cei care sunt confundați cu Isus. Cei mai puțini…

Am ajuns vremea când prin spitale merg doar cei bolnavi și nici un sănătos nu-i vizitează. Doar doctorii…

Am ajuns vremea când oamenii se întreabă “Ce mai faci?” dar nimeni nu e interesat de răspuns. De aia toți zic că sunt… “Bine”.

Am ajuns vremea când ascultăm predici multe și facem ca la instructajul de la avion: sperăm să nu trebuiască să le punem în practică. Când cântăm lui Dumnezeu: “Ești tot ce vreau, tot ce-am dorit vreodata” și nu ne dăm seama ce fals sună.

Am ajuns vremea când se fac nunți și cei mai mulți confundă binecuvântarea cu ochii albaștrii sau cu mașina de 300 de cai. Și se bizuiesc pe caii lor. Sau pe mușchi, freză, gene și fițe. Primesc urări superbe de genul “Casă de piatră” dar fundația e pe nisip.

Am ajuns vremea când dacă predici despre păcat nu îți mai garantează nimeni că mai trăiești mult… Ioan a predicat doar câteva luni. Apoi l-au omorât la un bal. Cea mai grea stare în care poate ajunge o națiune e să-și omoare sfinții din ea.

Am ajuns vremea când înțeleg că vremea e pe sfârșite. Că ceasul bate a mânie din partea lui Dumnezeu peste fiii neascultării dar și a martiraj pentru cei care trăiesc cu evlavie în Christos.

Se pregătește terenul pentru ca sfinților să le fie închisă gura. Când ni se va lua ceea ce avem dar vor afla îndată că nu ne pot lua ce avem în inimă. Apropo, ai ceva în inimă?

Am ajuns vremea când lumea se pregătește de înmormântare. Moartea a doua. Sfinții se pregătesc de nuntă.  Biruitorii se pregătesc de navigare pe marea de cristal unde în loc de vâsle vom avea alăute în mâini.

Răscumpărați vremea. Garantez generației mele că nu mai ajungem la 80 de ani. Avem puțin timp ca să ne mai punem toată energia la dispoziția lui Dumnezeu. Mai avem numărate clipele când mai putem împărți Biblii gratis, când mai putem face evanghelizări (mai ales prin fapte) și când mai putem ține ușa bisericii deschisă.

Investiți în săracii de lângă voi ca să aveți vile în cer. Impărțiți sandwich-uri pe la copiii orfani, zâmbete celor nemângâiați și șervețele celor cu ochii în lacrimi. Fiți cu ochii în patru la păcat ca să nu pierdeți premiul. Atenție la direcție nu doar la viteză…

Am ajuns vremea… sfârșitului. Pentru noi însă e doar începutul bucuriei eterne.

Ziua când se va vorbi despre tine la trecut…

Încă nu am fost la vreo înmormântare în care pe sicriu să scrie: ARE 75 de ani. Nu. Pe toate sicriele scrie la trecut: a trăit 75 de ani. Pentru că atunci e momentul când ieși din timp și intri în eternitate. E momentul când într-adevăr nu mai contează câți ani ai ci ce ai făcut cu anii pe care i-ai avut.

download Ziua când se va vorbi despre tine la trecut e ziua când primești multe flori dar nu le mai simți mirosul. E ziua când nu mai decizi tu cu ce să te îmbraci, nici modelul gropii, nici ora la care să țină slujba.

Ziua când se va vorbi despre tine la trecut e ziua când corul cântă pe 4 voci și tu nu mai poți face nici măcar sopran. E ziua în care cei de lângă tine aud încă o predică, tu nu.

Ziua când se va vorbi despre tine la trecut e ziua când oamenii vor spune: a fost un om bun, că doar “despre morți… numai de bine”. Dar nu va conta ce zic oamenii atunci ci ce zice Dumnezeu.

Ziua când se va vorbi despre tine la trecut va fi ziua când, dacă ai trăit cu Dumnezeu, vei vedea cum arată cerul din partea cealaltă. Daca nu, vei înțelege că există totuși iad…

Ziua când se va vorbi despre tine la trecut va fi ziua când dacă ai împărțit milă în timpul vieții, ți se va da milă o veșnicie. Dacă nu, nici picuri de apă nu vei primi, deși îi vei cerși cu strigăte mari și cu lacrimi.

Ziua când se va vorbi despre tine la trecut va fi ziua când vei vedea cam ce “avere” ai o veșnicie. E ziua când dacă ai pus în negoț talanții primiți de la Stăpân, vei fi tare bogat. De nu i-ai pus în negoț vei fi mai sărac decât cel mai sărac dintre pământeni. Pentru că nimeni nu e mai sărac decât cel care rămâne o veșnicie fără cer. Da, dacă nu ți-ai pus talantul în negoț rămâi chiar fără de mântuire. (Matei 25:30).

Ziua când se va vorbi despre tine la trecut va fi ziua când nu te vei întîlni nici cu fluturașul de salarii, nici cu haine de firmă nici cu marmură sau granit de pus în baie. Că acolo nu mai conteaza lucrurile materiale ci ce ai făcut în timpul vieții cu cele materiale. Acolo nu ești tratat după ce ai avut ci după ce ai făcut cu ce ai avut. Acolo mulți miliardari vor cerși de la văduvele care au pus doar doi bănuți la templu. Acolo nu vei mai fi tratat după costumul la 4 ace nici după contul din bancă ci după câți orfani ai hrănit, după câți bolnavi ai vizitat și după cât de mult ai predicat. Prin fapte mai ales.

Ziua când se va vorbi despre tine la trecut va fi ziua când dacă ai fost logodit de aici cu Isus, acolo vei participa la nunta cu Mirele tău. Va fi ziua când dacă din viața gri ai acceptat jertfa ce ți-a schimbat haina în alb, acolo vei purta alb o veșnicie. Dacă nu, vei avea o a doua îmormântare, moartea a doua.

Ziua când se va vorbi despre tine la trecut va fi ziua când vei înțelege că a meritat să treci prin necazurile vieții întrucât ele te-au modelat și te-au ajutat să privești mai des în sus. Va fi ziua când fiecare lacrimă va fi ștearsă, fiecare genunchi bătătorit va fi răsplătit și fiecare vorbă de încurajare spusă altora în timpul vieții va fi recompensată.

Apropo, dacă citești aceste rânduri înseamnă că încă se vorbește despre tine la prezent. Nu vrei să te pregătești pentru viitor? Pentru ziua când se va vorbi despre tine la trecut?

Mai ia harfa și înalță o cântare ca să știi să cânți frumos dincolo. Mai ia Biblia și primește un sfat ca să mergi drept pe calea îngustă. Mai mergi la părtășie cu frații ca să-ți mai alini dorul de cer cu cei care merg în aceași direcție. Mai dă din timpul tău și din banul tău și din talanții tăi celor care merg mai greu spre dincolo. Iar într-o zi, când se va vorbi despre tine la trecut, se vor spune lucruri deosebit și totodată ți se va da un Nume ce îl vei purta o veșnicie. Iar acel Nume va fi realitatea vieții de aici.

Să ne vedem în cel mai frumos viitor în care dacă am trăit frumos în prezent nu ne va părea rău deloc de trecut.

Nu poți anula învierea…

Nu poți anula o înviere cu o mita dată la soldați. Nu ai cum să înăbuși cu o minciună pe cel care a spus “Eu sunt Calea, ADEVĂRUL și viața…”. Sărbătoarea soldaților a ținut pănă ce și-au cheltuit al 13-lea salariu. E greu cu buzunarul gol dar mai greu e cu inima goală de adevăr și umplută de minciună…

empty-tombNu poți anula o înviere spunând că ucenicii l-au furat. Ucenicii nu aveau ce face cu Isus mort. Viața nu are valoare decât în afara mormântului, asta n-au înțeles preoții de-atunci și mulți oameni nu înțeleg la fel astăzi.

Nu poți anula o înviere cu o piatră mare pusă la intrarea în mormânt. Piatra e pentru cei din afară ca să nu intre, în nici un caz nu e pentru Cel dinlăuntru ca să nu iasă…

Nu poți anula o înviere spălându-te pe mâini ca și Pilat în ligheanul amăgirii. Păcatele nu se spală cu săpun, nici cu lumânări, nici cu donații ci cu Sângele sfânt al Mântuitorului.

Poți anula însă o înviere cu necredința din inima ta. Nu prin faptul că nu crezi că mormântul e gol ci prin faptul că nu crezi că ai nevoie de Isus VIU. Poți anula învierea dacă azi ești la biserică și mâine în cluburile cu distracții păcătoase. Poți anula învierea dacă azi spui “Hristos a înviat” și mâine trăiești ca și cum ar fi mort înjurând și blestemând. Poți anula învierea dacă azi te-ai mărturisit de păcate și mâine începi de la zero cu tot ce ai făcut înainte.

Cea mai mare dovadă a faptului ca Hristos a înviat nu e nici piatra mutată de la mormânt, nici ucenicii care proclamă învierea, nici preoții care tremură de spaimă ci TU. Dacă Isus a înviat pentru tine înseamnă că ai murit față de păcat și trăiești o viață nouă. Înseamnă că Biblia îți va fi cartea de căpătâi, ruga va fi scara spre cer iar la adunare nu vei mai merge doar la Paște…

Primește-l azi pe Isus Cel viu în viața ta și într-o zi și mormântul tău va rămâne gol. La prima înviere.

Înainte…

forwardÎnainte să umbli pe străzile de aur trebuie să te obișnuiești cu praful de aici. Să colinzi lumea ca să spui despre Christos la oameni fără să înceapă să-ți placă în lume. Tu mergi spre ACASĂ….

Înainte să porți cununi de slavă trebuie să porți cununi de spini. Doar cei care pot îndura înțepăturile altora și pot striga: „Tată iartă-i” sunt vrednici de slavă.

Înainte de bucuria învierii vei avea parte de Ghetsimani și de Calvar. Ghetsimani-ul se biruie cu genunchi bătătoriți și cu sudoare iar Calvarul cu inima (plină de iubire) spartă în cioburi ca să ajungă la toți de lângă tine.

Înainte să zbori printre rândurile de arhangheli și serafimi din cer va trebui să mergi aici la pas cu trudiții, cu sărmanii, cu văduvele și orfanii.

Înainte să-L vezi pe Isus față în față în veșnicie va trebui să-L vezi pe Isus aici prin spitale, închisori, pe sub poduri și prin azile.

Înainte să primești totul trebuie să împarți totul. Timpul, zâmbetul, banii, sandwich-ul și confortul tău.

Înainte să vezi cerul din partea cealaltă va trebui să vezi cerul de aici. Să nu te uiți la pietrele care vin spre tine ci la cerul deschis.

Înainte să intri pe porți de smarald va trebui să intri pe poarta cea strâmtă. Renunțarea la plăcerile păcatului, la mizeria acestei lumi te va face „strâmt” în ochii multora dar abia atunci vei fi ajuns la loc larg.

Înainte…! Cu lacrimi de bucurie, cu recunoștință spre ziua când vom învia și noi pentru un loc de unde nu ne vom dori să plecăm niciodată.

Ce faci cu ceea ce ai?

Iacov a avut o PIATRĂ ce și-a pus-o căpătâi și pe care a visat frumos. El a înțeles că în viață nu contează cât de confortabil dormi, ci dacă ai vise frumoase când închizi ochii. Că mulți în lumea astea au perine scumpe și coșmaruri noaptea fără Dumnezeu.stone

Cei care îl ascultau pe Ștefan au avut tot o PIATRĂ. Fiecare. Au preferat să-și lasă harfa și Biblia acasă și să-și ducă bolovanu dupa ei la adunare ca să dea în cel de la amvon. Au înțeles destul de târziu că cei ce folosesc pietrele ca să producă răni nu văd cerul deschis.

Moise a avut un TOIAG. L-a folosit să despartă apele Mării Roșii ca să treacă evreii de la robie la libertate. Ne-a învățat să ne folosim autoritatea în viață ca să deschidem drumuri noi pentru prizonierii păcatului de lângă noi.

Iuda a avut și el un TOIAG dar și l-a dat ca și garanție pentru o noapte de plăcere. Asta face păcatul: îți ia autoritatea care o ai, îți închide gura și îți pătează numele frumos pe care l-ai avut.

Isus a luat un ȘTERGAR în seara Cinei ca să-i spele de praf pe ucenicii Săi. Ca să poți birui lupta din Ghetsimani mai întâi trebuie să te biruiești pe tine și să speli pe picioare inclusiv pe cel care te vinde în viață. Ce rare sunt astăzi ștergarele astea. Mulți vor mantaua puterii, puțini iau ștergarul slujirii.

Cel care a primit doar un talant tot un ȘTERGAR avea și el pe acasă. Dar nu a folosit ștergarul ca să slujească ci ca să țină de cald talantului îngropat. Câte flori neduse, câte vorbe frumoase nespuse, câte fapte bune nefăcute ținem și noi prin ștergare. De am înțelege că se poate pierde mântuirea pentru nefolosirea investiției ce a pus-o Dumnezeu în noi….!

Tabita a avut un AC și cu acul acesta a făcut haine la sfinți. La ea la mormântare au venit surorile îmbrăcate în haine cusute de acul Tabitei. Nu puteau îngerii s-o ducă în cer la cum plângeau cei de acolo după ea. Că în viață conteaza mult ce amintiri lași în urmă.

Penina a avut și ea un AC. L-a folosit ani de zile să o țină pe Ana la distanță. Vorbe grele, privire trufașe, ac de marcă. Probabil ca la Penina la mormântare nu o plâns nimeni.

Femeia păcătoasă care a schimbat mirosul din casa lui Simon avea un PĂR tare frumos. N-a găsit la nici un magazin un ștergar mai de calitate ca să-i șteargă picioarele lui Isus ca si părul ei. Mulți vor să stea la masă cu Isus dar prea puțini la picioarele lui.

Absalom avea și el PĂR de calitate. Dar mai mult îl folosea pentru freze decât pentru șters lacrimi. Mi-l imaginez cum își trecea cu mândrie mâna prin păr tot la câteva secunde când vorbea cu cei care veneau la palat să ceară câte un sfat. I-a fost de mare folos când a trecut dincolo. Atârnat între cer și pământ ca să vadă țoți că poți fi fără cusur în trup, dacă ai cancer în suflet și rebeliunea te stăpânește nu ajuta la nimic frumusețea exterioară.

OpenWindowDaniel a avut FERESTRE superbe la casă. Erau din acelea ce se deschideau larg spre Ierusalim. Tare mult conteaza ferestrele noastre spre CER înainte de groapa cu lei. Ferestrele alea deschise au schimbat papilele gustative ale leilor. I-au făcut să-și dorească să mănânce demoni nu îngeri.

Ieremia a văzut poporul că și-au schimbat ferestrele. A mers să vadă ce fel de marcă și-au pus, câte straturi de sticlă, ce culoare, ce feronerie. Când colo s-a îngrozit: erau ferestre pe care intrau moartea (Ier. 9:21). Stoc nelimitat e și astăzi. Că nu fereastra în sine e problema ci ce prefer să privești pe ea. Ierusalimul sau Babilonul? Moartea sau viața? Imoralitate sau spiritualitate? Ce intră pe  fereastra ta te demolează sau te zidește?

ACOPERIȘ tare bun avea Petru la Iope. Când adormeai acolo simțeai o briză de cer și vedeai imagini cu ce va urma în slujire. Să tot urci pe altfel de acoperiș pentru a primi vedenii cerești și sfaturi pentru lucrare.

Acoperiș de mai mare calitate avea David la palat. Dar numai calitate materială. Urcase David într-o zi pe el nu ca să scrie un psalm ci ca să vadă daca nu și-au făcut vecinii ceva piscină prin curte. Când lipsești de la războaiele unde frații tăi își dau viața și ai prea mult timp liber, ai toate șansele ca acoperișul pe care urci să te coboare ani de zile în viață.

Să ne verificăm azi ceea ce avem. Nu contează în viață cât de mult sau de puțin ai ci cum folosești ceea ce ai. Ateul adună, creștinul împarte. Egoistul se gândește la el, creștinul la frații lui.

Într-o zi vom da socoteală de bunurile avute. Să folosim ce avem în așa fel încât la final să auzim:

“ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri…” (Matei 25:21)

Aici și… dincolo

Aici lovit, dincolo mângâiat.

Aici cu lacrimi în ochi, dincolo cu lacrimi șterse…

Aici cu diferite anotimpuri, dincolo cu o veșnică primăvară…

Aici cu riduri, dincolo cu față de înger…

Aici fără să-L vedem, dincolo față în față…

Aici arătați cu degetul și numiți nebuni că nu ne trăim viața, dincolo puși pe scaune împăratești trăind o veșnicie…

Aici cu crucea în spate, dincolo cu răsplătiri veșnice…

Aici vâslind pe marea vieții, dincolo cântând pe marea de cristal…

Aici cu un colț de cer în fiecare familie de credincioși, dincolo cerul întreg pentru o singură familie de pe tot globul…

Aici logodiți cu Isus, dincolo la masă cu Isus la nuntă…

Aici cu Numele Lui pe buzele noastre, dincolo cu Numele lui pe frunțile noastre…

Aici cu zi și noapte, dincolo doar cu zi…

Merită așa aici, pentru un astfel de dincolo!

Când vă amintiți…

OldCând vă amintiți de ieslea în care Mântuitorul S-a născut, amintiți-vă și de crucea pe care a murit. Să te naști în sărăcie e greu, dar mai greu e să mori pentru cineva care te lovește, te scuipă și te înjură. Doar din iubire.

Când vă amintiți de grajdul cu miros de oi, amintiți-vă și de mormânt. E greu șă lași cerul pentru un grajd, dar mai greu e ca Cel care se numește VIAȚA să rabde moartea. Și apoi să o biruiască.

Când vă amintiți de Irod, amintiți-vă și de Ioan. Cel dintâi a ucis copii (și la fel fac unii astăzi), dar cel din urmă a zis: “Copilașilor…”. Primul s-a îngrozit de Isus, al doilea s-a lăsat topit de dragostea Lui. Lui Irod i-a fost frica ca pierde împărăția, Lui Ioan i-a fost frica să nu-l piardă pe Isus…toată viața. De aceea a fost cu El peste tot, și la cruce, și la mormânt. Atitudinea contează.

Când vă amintiți de magi amintiți-vă și de noi. Ei au mers peste 1000 de km să-l vadă, nouă ne e greu să facem câțiva pași până la primul spital sau la prima închisoare. Ei i-au dat lui Isus ce-au avut mai scump, noi ii dăm ce-avem mai ieftin. Și ne mirăm de ce nu ne arată Dumnezeu în vis “un alt drum” ca și lor.

Când vă amintiți de Iosif și Maria, gândiți-vă la neprihănire, sfințenie, lacrimi, uși trântite în față, fugă prin Egipt. Toate pentru ai fi cât mai bine Pruncului. Doar în ziua învierii a înțeles Maria cu adevărat că a meritat. Doar atunci vom înțelege și noi…

Când vă amintiți de Simeon și Ana gândiți-vă la ce înseamnă așteptarea. Să trăiești zeci de ani cu gândul că într-o zi vei vedea mântuirea. Doar așteptarea împletită de post și rugăciune are un asemenea final glorios.

Când vă amintiți… amintiți-vă. Nu doar in Decembrie sau în Aprilie ci în fiecare zi. Și plecându-ne pe genunchi, să ne ridicăm inima spre Ceruri. Doar acolo vom avea cu adevărat “Sărbători fericite”.

—————————————————————————————————-

When you remember…


When you remember the manger in which the Savior was born, also remember the Cross on which HE died. To be born in poverty is hard, but it’s harder to die for someone who slaps you, spits on you, and swears at you. Just out of love.

When you remember the barn with the smell of sheep, remember the grave.  It’s hard to leave heaven for a stable, but harder for the One who is called LIFE to endure death.  And then to overcome it.

When you remember Herod, also remember John.  The first killed children ( as some do today ), but the latter said, ” My little children …”.  The first was terrified of Jesus, the second let himself be melted by His love.  Herod was afraid to lose the kingdom, John was afraid to lose Jesus…all his life.  For this reason he was with Him everywhere, even at the cross and the tomb.  Attitude counts.

When you remember the wise men also remember us.  They travelled over 1000 miles to see Him.  We find it difficult to walk a few steps to the nearest hospital or nearest prison. They gave Jesus the most precious things they had, we give Him the least desirable that we have.  And we wonder why God doesn’t show us in a dream, ‘another way’ like He showed them.

When you remember Joseph and Mary, think of righteousness, holiness, tears, doors slammed in their faces, fleeing to Egypt.  All to be better for their Baby.  Only in the Day of Resurrection did Mary truly understood it was worth it.  Only then will we also understand…

When you remember Simeon and Anna think about what waiting means. To live for decades with the thought that someday you will see salvation.  Only a waiting woven of fasting and prayer will have such a glorious end.

When you remember … remember.  Not just in December or April but every day.  And bowing on our knees, we lift our hearts to heaven.  Only there will we have truly ” Happy Holidays “.

( Translated into English by Matt and Manuela ).

Valoarea unei fete creștine…

Am auzit recent de o fată care a invitat pe un băiat în oraș. Sau de fată care pentru un “Te iubesc” pasional, s-a dăruit gratis înainte de căsătorie. Sau de fată care pentru o poșetă nouă și o pereche de blugi, a coborât standardele crezând ca banii sunt mai importanți ca și curăția minții și a trupului.

Întâlnești fete pentru care valorile adevărate sunt pe exterior. Farduri, rujuri, solarii, machiaje, haine mulate, toate realizate cu scopul de a atrage privirea. Pentru că lucrurile ieftine trebuiesc împodobite și au nevoie de reclame multe (dar aceste fete nu știu acest principiu de marketing). Cine are puțin în interior întotdeauna va pune mare preț pe exterior, că altceva „de preț” nu are…

Diavolul are un scop pentru care luptă enorm: să ne arate ca lucrurile ieftine sunt scumpe iar pe cele scumpe să le ieftinească ca să pară vechituri. Să le spună la fete ca “oricum te căsătorești cu el” deci poți să-i permiți prietenului orice. Că “oricum veți fi împreună toată viața, ce să mai aștepți până la nuntă?”.

Woman-PrayingDumnezeu ne învață altceva însă. Biblia scoate în relief fete care au marcat istoria prin ascultare de Dumnezeu. Acsa fata lui Caleb nu s-a dat unuia cu o mașină de ultimul răcnet, nici unuia cu mușchi sau fițe, ci unui biruitor. Băieți care biruiesc ispitele lumii, care vin de la părtașia cu Dumnezeu și uimesc prin principiile pe care le au. Băieți care nu caută fete ieftine ci fiice de Rege.

Estera a luat de la curtea împăratească doar ce era necesar (Estera 2:15). Dacă s-ar fi bazat pe exterior, ar fi murit împreuna cu poporul evreu. Ea avea însă un interior unde postul și rugăciunea erau valori inestimabile cu care a putut “cumpăra” viața unei națiuni.

Pregătirea pentru căsătorie nu se face cu telenovelele în față, nici cu starurile de la Hollywood luate ca exemplu (de ieftineli) care au n divorțuri în spate. Nu! Fiicele Regelui se pregătesc altcumva pentru căsătorie. Pentru ele nu va conta marca telefonului, nici dacă e chirie sau casă cu trei etaje. Nu! Pentru ele va conta daca băiatul e mereu prin preajma Regelui, ca să știe cum să se comporte cu o fiică a Lui.

Valorea unei fete creștine e dată de hărnicia ei. Proverbe 31 nu e un capitol de “groază” pentru ea ci un capitol exemplu. În epoca fast-food, a-ți aștepta soțul cu mâncare gătită azi e o raritate. Dar nu uitați că familia unită care stă în jurul unei mese acasă,  reprezintă o mare binecuvântare. (Ps. 128:4).

Valoare unei fete creștine e dată de disponibilitatea de a da viață. A fi mamă nu e pe placul societății azi, dar e o cinste ca Cel ce e Viața să te folosească pe tine pentru a da naștere la noi vieți. Iar ca să modelezi inima unor micuți e nevoie ca să fii tu modelată înainte de caracterul Regelui.

Valoarea unei fete e dată de Biblia ei personală. E cel mai folosit obiect din poșeta ei și cel mai de preț. Și cu siguranță va “căuta” un băiat care să nu fie străin de versetele de aur ale acestei Cărți.

Pentru toate fetele valoroase am scris asta. Pentru cele care în căminele de la facultate se luptă să se păstreze curate. Pentru cele care nu-și dau deloc ușor numarul de telefon. Pentru cele care nu ies în evidență și nu atrag privirile prin lucrurile lumii. Pentru fetele care la facultate le găsești în sălile de la bibliotecă învățând nu pe la cluburi, banchete și petreceri.

Pentru cele care luptă din greu cu curentul de lângă ele. Pentru cele care merg la rugăciune, la bolnavi în vizită și pe care puțini băieți le întreabă: “Ce mai faci?”. Pentru fetele acelea valoroase care se întreabă mereu dacă chiar merită să se păstreze curate când își văd colegele în aventuri după aventuri. Pentru fetele care în ziua nunții nu te pun pe gânduri pe tine ca slujitor ci știi sigur că intră în biserică curate.

Pentru fetele care vor da naștere la viitori predicatori, misionari, cântăreți, medici creștini, scriitori creștini, martiri, evangheliști, băieți de valoare.

Pentru fetele care vor zâmbi nu doar în ziua nunții în fața aparatului foto. Pentru fetele care vor merge cu încredere în Dumnezeu înainte știind că fiicele Lui care se păstrează curate vor trece prin viață cu sufletul ușor și cu cântări de laudă în viitoarea familie…

Pentru fetele pe cale de dispariție în societatea de azi, dar care nu vor dispărea niciodată din viziunea lui Dumnezeu pentru un cer cu flori, cu străzi de aur, cu alb și cu albastru.

Ziua când Dumnezeu dă ceasul înapoi…

clock“Și care-i semnul?” întrebă sfios Ezechia pe cel mai mare proroc de atunci, așteptând cu speranță un Cuvânt de la Dumnezeu. Isaia răspunse cu o fermitate deosebită în glas: “Dumnezeu va da ceasul înapoi astăzi, pentru tine, Ezechia!”.

În primul rând, ziua când Dumnezeu dă ceasul înapoi e ziua când El ascultă lacrimile și rugăciunile tale. Asta era bagajul lui Ezechia când moartea l-a așteptat la ușă dar a fugit degrabă când i-a vazut greutatea. Adună-ți lacrimi și rugăciuni nenumărate. Cele care cad in batiste sau în șervețele nu sunt aruncate la coșul de gunoi, ci adunate de Dumnezeu în burduful Lui. Și în ziua când El va răspunde rugăciunilor tale vei vedea ca timpul va sta în loc și momentele de bucurie te vor inunda.

Apoi, ziua în care Dumnezeu dă ceasul înapoi e ziua în care El te face sănătos. Dumnezeu nu doar că aude rugăciunile noastre, dar le și împlinește pe cele care sunt după voia Lui. Ce e tragic e că noi dorim mereu sănătate fizică dar Dumnezeu pune accent pe cea spirituală. Nu există boala mai grea ca păcatul, dar El te poate vindeca și de asta. Și ți se va părea că zbori, că doar aripi de înger îți mai lipsește ca să urci spre locul unde doar sfinții ajung.

Și nu în ultimul rând, ziua în care Dumnezeu dă ceasul înapoi e ziua în care El adaugă ani în plus vieții tale. Lui Ezechia i-a dat 15 ani de viață în plus ca să poate povesti tuturor minunea unei vindecări și a unei vieți prelungite. Păcat că și-a irosit acești ani etalându-și averea celor care vroiau să auda altceva de la el.

Poate noi nu primim 15 ani în plus dar vă asigur ca atunci când Dumnezeu a oprit timpul la Golgota în loc, când secundele se măsurau în ceasuri de agonie pentru Cel ce a creat timpul, am primit veșnicia. De atunci putem spune ca poetul:

Vom trăi veşnicii de iubire
Mii de ani, zeci de mii, mii de mii;
/:Când o clipă cu El e-o uimire
Ce va fi, ce va fi în veşnicii?:/

Oamenii dau ceasul înapoi și primul gând al lor e: “voi dormi mai mult noaptea asta”. . Dumnezeu însă când dă ceasul înapoi, fiecare ticăit ne sună în urechi a har, bunătate și îndurare. Asta însă nu va ține mult pentru că Mirele a început deja să numere orele inverse până la nunta din CER, o nuntă la care nimeni nu se va ma uita la ceas.

Până atunci haideți să ne reglăm ceasurile dupa cel al Marelui Ceasornic. Și ziua ni se va părea scurtă pentru cât de mult e de muncă în ogorul Evangheliei iar noaptea prea lungă. Dar vin zorile, iar de atunci încolo, nimeni nu va mai da ceasurile înapoi.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 112 other followers