Câteva lucruri care se văd la Golgota…

cross.

La Golgota se vede o inima de mamă care-şi plânge întâiul născut şi-şi aduce aminte de ceea ce Fiul spusese odată: “Cine nu-şi lasă mamă….”.

La Golgota se vede ce înseamnă har. Un rai oferit unui tălhar, o speranţă oferită în loc de junghiul morţii, o promisiune ce te face să visezi după o viaţă de coşmar.

La Golgota se vede care ucenic iubeşte până la capăt, când nu mai înţelege nimic şi când totul pare că se năruie

La Golgota se vede un soldat roman mişcat nu de sânge ci de Cel din care curge cel mai scump sânge. Caracterul măreţ al Lui Isus în suferinţă l-a schimbat probabil pentru toată viaţa.

La Golgota se vede materialismul soldaţilor care joacă zaruri când Creatorul lor moare pentru ei. Se vede atât de clar cât de mult doresc oamenii pământul când Cel atârnat pe lemn vrea să le dea cerul.

La Golgota se vede cel mai frumos Împăratul. Nu doar al Iudeilor ci şi al nostru. Un Împărat legat că noi să fim liberi, bătut că noi să fim protejaţi, cu o coroană de spini pe cap ca noi să purtăm cununi în cer.

La Golgota se vede clar că dragostea costă. Dumnezeu a spus din cer că ne iubeşte şi Fiul a venit să ne arate asta.

La Golgota pământul se cutremură în locul inimilor care-au lovit fără milă iar soarele se ascunde pentru un nou soare care apune azi înainte să răsară pentru veşnicie.

La Golgota i s-a dat lumii întâlnire cu dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu. Dreptatea a căzut pe Fiul iar iubirea pe noi.

La Golgota se vede un nou Eden ce se deschide la orizont, un rai pe care nu-l merităm şi un Christos pe care nu L-am preţuit îndeajuns.

Vă doresc Sărbători Fericite, dar vă implor:

“Nu uitaţi să priviți la Golgota!”

 

Strigăt pentru rugăciune!

MEDION DIGITAL CAMERAStandardul spiritual al unei adunări sunt rugăciunile din ea. Nu cântările, nici predica de o ora, nici mașinile, nici stația, nici transmisia live.

“Casa mea se va numi o casa de rugaciune…” (Matei 21:13a)

Dacă Biserica are nevoie de ceva este întoarcerea la rugăciune. Dacă un credincios nu se “înțelege” bine cu Tatăl, poți să-i predici lucruri cât mai interesante că nu-l ajută la nimic. Poți să-l ții in picioare la worship o ora că în afară de durerea fizică de picioare nu va simți altceva.

Dacă vreau să știu cum se întelege un copil cu tatăl lui, ar fi necesar să asist la o discuție între cei doi. Asemenea, dacă vrei să știi cum se întelege un credincios cu Tatăl lui, ascultă-l cum se roagă….

Sunt tot mai dezamăgit că predicăm o ora și ne rugăm 5 minute. Ne plac lucrurile noi, să nu ne plictisim la biserica. Dar asta e tare asemanator cu teatrul și cinema-ul, că nici acolo nu te plictisești.

Oameni buni, avem nevoie de foc! Trebuie să stăm în fața unui rug aprins în viață, să auzim o Voce care să ne schimbe  și apoi, în drumul spre Canaan, să urcăm tot mai des pe munte și să coborâm de acolo schimbați la față după ce am stat în PĂRTĂȘIE cu Dumnezeu.

Am fost întrebat recent: De ce nu se roagă tinerii? Simplu. Pentru că în mare parte nici părinții nu se mai roagă, altarele familiale fiind inlocuite cu altfel de altare… Avem rugăciuni “fast-food”, de 5 minute, ca să ne mulțumim conștiința. Nu apucăm să începem rugăciunea că deja trebuie să o terminăm, întrucat intră cel de la pian cu acorduri pentru o nouă cântare. De fapt rugaciunea în multe parți e privită deja ca ceva demodat.

Bine spunea Ravenhill: “Acest creştinism de genul „du-te la biserică o dată pe săptămână, plăteşte-ţi zeciuiala şi cântă în cor” este o farsă, dacă aceasta este limita slujirii noastre creştine şi măsura pasiunii noastre pentru suflete! Nu este jalnic, regretabil şi de nejustificat faptul că noi încercăm să punem în funcţiune aproape toate bisericile noastre cu un singur „al rugăciunii ceas”? Dar de fapt acesta e acaparat în parte de studiul biblic. Faptul că mult prea multe biserici combină întâlnirea de rugăciune cu studiul biblic constituie recunoaşterea slăbiciunii în rugăciune a bisericii. Însă nicio biserică nu poate acţiona pe baza unui singur ceas de rugăciune.”.

Oh Tată, ai milă de noi! Lasă peste noi dragostea dintâi, o dragoste care nu numără secundele, ci ceasurile. O dragoste care iubește comunicarea cu Mântuitorul Său. O dragoste care luptă în rugăciune ca Ilie, până vine ploaia! O pasiune care poate birui în Ghetismani, chiar dacă alții dorm după primele minute de rugăciune. Vor fi treziți mai târziu, daca vor urca în odaia de Sus și vor coborî de acolo cu focul Duhului în inimă și pe buzele lor! Am văzut recent asta! 38 de tineri din jud. Arad coborând din odaia de Sus. După 25 de minute de rugăciune nu-i puteai opri. Aveau cele mai frumoase fețe. Nu din cauza fondului de ten, nu, ci din cauza slavei lui Dumnezeu care coborâse peste ei. Începuseră sa guste din Dumnezeu și nu-și mai doreau alt gust.

“Aprinde-ne Doamne, dar nu pentru pământ ci pentru Cer”. Și atunci adunările noastre vor fi un colț de cer. Iar într-o zi, toate colțurile de cer de pe pamant, vor fi parte a unui CER măreț.

Iar atunci rugăciunile vor înceta și-l vom vedea pe cel cu care am stat în rugăciune o viață, fără să-l vedem. Pe cel care ne-a adunat lacrimile rugăciunii în burduf. Pe Cel care ne-a înțeles lupta în rugăciune și ne-a dat răspuns.

Și mare va fi ziua aceea…

 

Postare specială (pentru toate fetele necăsătorite) – “O femeie evlavioasă…”

Image

“Fiecare fată se ducea la rândul ei la împăratul Ahașveroș, după ce timp de 12 luni împlinea ce era poruncit femeilor. În timpul acesta, aveau grijă să se gatească, ungându-se șase luni cu untdelemn de mirt, și șase luni cu miresme de mirozne femeiești. Așa se ducea fiecare fată la împărat. Și, când trecea din casa (Estera 2:12,13)

 

Totdeauna am fost uimită de felul în care Dumnezeu a pregătit-o pe Estera, înainte ca ea să-l întalnească pe împăratul Ahașveros. Ar vrea cineva să treacă prin 12 luni de pregătire, însoțite de un tratament de înfrumusețare înainte de a întâlni bărbatul visurilor sale? Probabil nu, dar ia imaginează-ți posibilitatea? Un an întreg pus de o parte pentru un singur scop: să dai tot ce ai pentru acela pe care-l iubești cel mai mult. Un timp necesar pentru a-ți cultiva frumusețea, pentru a face investiții în educație, pentru a întări virtuțile și pentru a-ți construi caracterul.

Pregătirea Esterei îmi aduce aminte de acel timp prețios, situat între dorința care apare în inima unei femei de a-și găsi perechea, și momentul în care, cei doi, pășesc împreuna spre altar. Pentru mulți, aceasta perioadă de pregătire, nu înseamna nimic altceva decât risipă, pierdere de vreme.

Femeile necăsătorite se vad adesea ca fiind undeva, pe o bancă de rezervă, în timp ce alții joacă jocul. Ele nu realizează că își risipesc cea mai importantă perioadă din viața lor, își răpesc bucuria și răsplata, răpesc viitorilor lor soți posibilitatea de a avea o soție deosebită și-I răpesc lui Dumnezeu posibilitatea de a avea o ucenică prin care și cu care ar putea să facă lucruri mari. Așa cum Estera a trebuit să fie pregatită, înainte ca ea să fie împărăteasă peste un ținut întreg, tot la fel și femeia trebuie să fie pregatită, înainte de a îmbrățișa cele mai imporante și dificile chemări ale vieții: căsătoria și maternitatea. Trebuia să învețe cărările regatului căruia îi aparținea, trebuia să învețe manierele vieții de la curte, dar și provocările intelectuale, emoționale și spirituale cerute de o poziție asa de înaltă. Mai simplu spus, Estera trebuia să fie transformată dintr-o tânără domnișoară, cum era, într-o împărăteasă care să poarte coroana și să-și îndeplinească rolul menit.

Tot astfel și femeia creștină necăsătorită trebuie să învețe căile împărăției lui Dumnezeu, înainte ca ea să fie unită cu acela pe care l-a rânduit Dumnezeu. Trebuie să fie pregătită intelectual, emoțional și spiritual, dar nu de slujitori de la curte, într-un templu păgân, ci de Dumnezeu Însuși, de Cuvântul Său și de alte femei evlavioase care au fost pregătite de Dumnezeu mai înainte. Singurătatea nu este o pierdere de vreme sau o ședere pe tușă, ci un timp special pe care Dumnezeu l-a pus de o parte ca să o transforme în ceea ce El vrea să fie și să o folosească în felul în care ar fi imposibil dupa căsătorie. De asemenea este un timp în care, femeia trebuie să-și cultive caracterul, ce corespunde unei femei spirituale, așa încât să poată oferi viitorului soț ceva mai mult decât o față frumoasă.

Amintește-ți că tu nu ești singura singură(necăsătorită), soțul tău trecând și el prin același proces ca și tine. N-ar fi un lucru îngrozitor să descoperi, că barbatul care ți-a fost destinat ție, și-a folosit singurătatea să-L slujească pe Dumnezeu și să se pregatească pentru a-ți fi ție un soț bun, pe cînd tu, nici nu L-ai slujit pe Dumnezeu, nici nu ai facut uz de avantajele pe care El ți le-a oferit spre binele tău? N-ar fi un lucru grav să realizezi că soțul tău și-a petrecut timpul rugându-se în fiecare zi pentru tine, pentru nevoile tale și pentru lucrarea lui Dumnezeu care se face în viața ta, în timp ce tu nici nu te-ai rugat și nici nu ai răspuns harului lui Dumnezeu care ți-a fost dăruit ca rezultat al rugăciunilor lui?

Este un lucru minunat când Dumnezeu binecuvintează o femeie cu un soț. Este vorba de acel cineva, pregătit special, care se potrivește perfect cu ea, pentru a fi una. Este o așa mare bucurie pentru o femeie să privească în urmă și să-și amintească felul în care, Dumnezeu a ajutat-o să aștepte și cum El Și-a păstrat credincioșia. Dar este o bucurie și mai mare, să stie că în acest timp de singurătate L-a cautat pe Dumnezeu și i-a fost credincioasă Lui și scopului Sau. Nici măcar pentru un moment, ea nu a dorit să evadeze din această stare, ci a dorit să se încreada în El și să-L aștepte în suveranitatea Sa.  În nici un caz, nu este o tragedie pentru o femeie creștina sa fie necăsătorită, dar felul lumesc s-a infiltrat și în creștinism cu ideea falsă că este. Una dintre cele mai mari minciuni este aceea că dacă nu ai pe cineva sau nu arăți destul de bine, este ceva în neregulă.

Alte minciuni inventate de cel rau, ar fi că ea (femeia) trebuie să aibă o serie de întâlniri pentru cunoaștere și pentru experieță. Draga mea prietenă, este o minciună și un afront adus lui Dumnezeu să spui că experiența ta este cel mai bun profesor, chiar daca motto-ul lumii este “trăiește și învață” , sfatul Bibliei este “învață și trăiește”. Tu nu trebuie să fii experimentată, tu trebuie numai să cunoști și să asculți ceea ce Dumnezeu a spus, și nu trebuie să-ți alegi tu soțul, ci să-L lași pe Dumnezeu să aleaga pentru tine. Și când el va veni, nu experiențele din trecut vor ajuta căsnicia ta să meargă bine, ci evlavia, puritatea și castitatea din trecut.

Dumnezeu știe exact de ce ai tu nevoie, și cunoaște dorințele pe care le ai în inimă, chiar mai mult decât tine. Știi, lui Dumnezeu Îi plac surprizele. El nu vrea ca tu să-ți cauți sotul, Dumnezeu vrea să îl aducă pe el la tine și probabil în momentul în care te aștepți cel mai puțin. Dacă nesocotești acest sfat, așa cum multe alte femei au făcut-o înaintea ta, și pornești singură în căutarea unui partener, s-ar putea să îl găsești, dar nu este cel potrivit.

Draga mea prietenă, fie că ești căsătorită sau necăsătorită, trebuie să consideri acest timp special și plăcut în providența lui Dumnezeu. În nici un caz nu ar trebui văzut ca o simplă circumstanță sau o cursa din care, cu disperare, încerci să ieși. Fiind singur, este un timp în care poți să înveți despre Dumnezeu, cine suntem noi în Hristos și cum să creștem în cunoașterea Lui. Un timp în care, tu să fii zelos pentru fapte bune și implicat în diferite slujbe. Statutul de necăsătorit își are farmecul lui și de care trebuie să ne bucurăm, deoarece odată trecut, nu se mai întoarce înapoi. Nu e nimic mai trist decat să vezi o femeie căsătorită care regretă ce ar fi putut să fie, sau ce ar fi putut face cu viața sa când era singură. Totul a fost pierdut de dragul grabei, fara a lua în seamă planul lui Dumnezeu. Fiecare “sezon” al vieții își are farmecul lui.

Rugăciunea mea, pentru femeile creștine singure, este ca ele sa se poată bucura de aceasta perioadă, în ciuda minciunilor acestei lumi. Mă rog, ca ele să aștepte în răbdare pe Dumnezeu care este dătătorul oricarui bun și oricărui dar.

Fie ca ele să fie ca Estera, folosind orice timp pe care Dumnezeu îl consideră necesar, pentru ca ele să fie frumoase în interior dar și în afară.

Autor: Charo Washer

“Cautam purtatori de poveri…”

helpAvem fiecare poveri pe care le purtam cu noi perioade lungi de timp. Analize care nu au iesit deloc bine, examene la care am cazut, sperante neimplinite, dureri neprogramate, off-uri nespuse. Le caram ca pe niste bagaje grele si cand suntem intrebati “Ce mai faci?” raspundem cu un zambet ciudat, ascunzand bagajul la spate: “Bine, tu?”.

Dar de fapt nu suntem bine. Ne-am dori sa ne fie bagajul mai usor macar cu cateva grame.  Ne-am dori sa mergem mai repede pe cale si sa nu mai simtim greutati care sa ne aduca lacrimi in ochi. Stiti cum se poate acest lucru?

Galateni 6:2 “Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos.”

Simplu. Incearca cu una din mainile cu care tii povara, sa prinzi cureaua de la bagajul celui de langa tine iar el va face la fel. Nu-l mai lasa pe pastor si pe cei din comitet sa care ei singuri poverile tutoror ca nu au cum. Pune si tu umarul la lucrare, genunchii pe podele, mainile impreunate si simte greutatea poverilor nepurtate de multi ani.

Vei observa ceva interesant: ca prin vis, cand ajuti pe cel din stanga sa isi duca povara, a ta devine mai usoara, intrucat o mana dinspre dreapta ti se intinde si tie.

Durerea neimpartasita te va zdrobi sub povara ei. Necazul ce incerci sa-l duci singur te va aduce in faliment.

Povara impartita cu cei din jur insa devine mai usoara.

Pentru ca asta e menirea Bisericii.

Sa isi dea mana si ca niste straini si calatori sa-si duca poverile impreuna. Nu mult ci doar  pana la ultima statie, unde:

Apocalipsa 21:4 “El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.””

Drum bun calatorule impovarat. De astazi mersu-ti va fi mai usor! Tu ai inteles ce putini stiu: ca schimbul de bagaje cu cel de langa tine, mana intinsa si mersul la pas cu cel ce merge cel mai incet pot face din niste raniti, cei mai mari biruitori pe care i-a cunoscut istoria!

“Hristos cel Sfânt te va cunoaşte
Odată-n cerul Lui de sus
Nu după haina ce-ai purtat-o,
Ci după sarcina ce-ai dus”

Am un vis…

imagesAm un vis… că intr-o zi adunările vor fi pline şi joia şi marţea, nu doar duminica seara.

Am un vis… că cerşetorii nu vor mai cere bani prin intersecţii ci milă de la Tata în adunare.

Am un vis… că tinerii de la balcon nu vor mai avea semnal cu Orange ci cu cerul…

Am un vis… că vom spune ca Petru: “Argint si aur n-am, dar ce am îţi dau” şi nu “Argint si aur am, altceva nu…”

Am un vis… că fetele noastre îşi vor petrece timpul liber ajutand vaduvele bisericii iar tinerii vor face sală crăpand lemnele unei surori în varstă.

Am un vis… că va fi mai mare înghesuiala la adunare la 9 fara 5 decat la ieşire, la 12:5.

Am un vis… că predicatorii nu se vor mai inghesui la amvoanele oraselor mari din ţara ci în adunarile mici din Oltenia.

Am un vis… că-l vom iubi pe Isus mai mult şi nu “buzunarul” Lui.

Am un vis… că versul “şi-o piatra căpătâi de aş avea, tot fericit aş fi” va fi realitate într-o zi şi nu cosmar. Acum avem perne în loc de pietre şi totusi nu suntem fericiţi.

Am un vis… că vom sta mai mult pe genunchi în adunari şi mai putin pe bancă sau în picioare.

Am un vis.. că nu se va mai cânta “laudă si închinare” ci “închinare si… lauda”

Am un vis… că teama de Dumnezeu va aprinde în noi o umblare sinceră cu Creatorul nostru.

Am un vis… că pentru a întra in cercul de prieteni al tinerilor din adunare va trebui sa fii un om al rugăciunii si nu un fan al sportului sau al filmelor.

Am un vis… că un băiat pentru a cuceri o fată nu va trebui să-i arate iPhone-ul nou ci Biblia uzată (a lui nu a bunicului său) si atunci… sa vezi “casă pe piatră”.

Am un vis…

şi mă rog ca el sa devină realitate.