Schiță de predică – De ce Diavolul nu a putut sa-l biruiasca pe Isus?

1. Pentru ca l-a imbiat cu paine fizica pe cel care e Painea Vietii (v. 3)

- e ca și cum i-ai cere unui brutar să-și dea brutăria pentru un corn
– Paradox: Isus, dupa 40 de zile de post, nu-si foloseste puterea sa creeze paini pentru EL. Mai tarziu, va folosi puterea Lui sa creeze paini pentru ALTII. Asta inseamna altruism.
– cand stai in partasie cu Dumnezeu in post si rugaciune, nevoile fizice trec pe loc secund
– Esau isi vinde dreptul de intai nascut pentru o ciorba de linte; asta inseamna ca nevoile fizice sa fie pe locul intai!

2. Pentru ca a vrut sa-i dea imparatia lumii celui care e Imparatul Universului (v. 6)
– Isus nu a venit din CER pentru PAMANT ci ca sa ne ia pe noi de pe pamant!
– E o tragedie sa vezi oameni care in ispita renunta usor de tot la CER pentru o bucata in plus de combustibil pentru foc, aici pe pamant

3. Pentru ca a vrut sa-i ofere o probabilitate in locul unei sigurante (v. 9)
– “Daca esti…” in locul lui “Eu sunt” !
– ispita a treia e similara cu cea dintai dar sub alta forma
– oamenii care cad in aceasta ispita sunt cei care uita ca SUNT copiii lui Dumnezeu!
– Diavolu vrea sa iti ia certificatul oroginal de nastere pentru a-ti da o copie! Si cu copiile nu ajungi departe…

Incheiere: intotdeauna Diavolu iti va lua lucruri valoroase si ti le va plati ieftin!
– iti da clipa si iti ia vesnicia
– iti da tigari si iti ia sanatatea
– iti da alcool si iti ia mintea
– iti da imagini imorale si iti ia cugetul curat
– iti da ocupatii cu care pierzi ani si la moarte cersesti clipe

Vrei sa biruiesti?
– fii plin de Duhul (v. 1)
– lasa-te calauzit de Duhul (v. )
– pune sisteme de alarma pe adevaratele valori!

Singura categorie de oameni care vor intra in CER sunt biruitorii!. Daca nu biruiesti poti fi membru, poti canta in cor, fanfara, predica, da trupul sa fie ars, muta munti etc. Nu ajuta.

Oameni cu care te întâlnești doar o dată în viață…

standing in lineSunt oameni care trec pe lângă noi și le observăm costumul sau mașina. O singură privire rapidă, un simplu gest, poate chiar neremarcați, cei cu care ne întalnim sunt oameni pe care s-ar putea să îi vedem doar o dată în viață:
– cel ce ți-a tăiat calea la semafor și pe care l-ai claxonat supărat.
– polițistul care te oprește și despre care scapi câteva cuvinte necugetate.
– cel care vine și intră înaintea ta la farmacia unde stai la rând și pe care îl iei la rost pentru purtare necivilizată.
– controlorul din tramvai care îți cere biletul.
– medicul care îți spune că operația soției tale s-ar putea să nu reușească.

Oameni pe care îi întâlnim și pentru care putem fi un prilej de bucurie sau de poticnire. Oameni care pot rămâne cu privirea noastră posomorată sau cu zâmbetul nostru care să le schimbe și lor ziua. Oameni care vin și pleacă, dar pot pleca altfel de cum au venit dacă îl văd în noi pe Isus.

Ei sunt oamenii cu care nu ne vom mai întâlni decât o dată la judecata de apoi. Și atunci vor putea să ne arate cu degetul și să spună: “I-am vazut Biblia deschisa în tren și m-a marcat”. “L-am văzut când a cărat sacoșa unei bătrâne și mi-a transmis un mesaj al iubirii“. “Stăteam la rând și eram distrus pentru că am fost concediat, când el mi-a spus că Isus mă iubește“.

Mi-aș dori să se vada în mine Isus. Și atunci voi putea vedea în cel de lângă mine care merge spre pierzare, un posibil candidat la rai. Căci doar dacă traiesc ca Isus voi putea schimba oamenii cu care mă întâlnesc doar o dată în viață

Când te pocăiești…

altar

Când te pocăiești, dacă ai fost un om aplaudat de toți, sunt șanse mari se devii un om batjocorit de mulți.

Când te pocăiești, dacă erai obișnuit să dai înapoi când erai lovit, va trebui să întorci și celălalt obraz.

Când te pocăiești, vei câștiga modelare gratuită a inimii prin suferință și durere, și s-ar putea ca holurile unui spital să devine mai familiare decât cele de la Mall.

Când te pocăiești, dacă înainte erai prieten doar cu cei sus puși, de acum mai buni prieteni îți vor fi săracii și oropsiții care pun preț în viață nu pe ceea ce ai ci pe ceea ce ești.

Când te pocăiești, principiul în viață nu va mai fi “Trăiește clipa” ci “Pregătește-te să te întâlnești cu Dumnezeu tăul”.

Când te pocăiești, nu vei mai alege în viață ce îi place firii pământești ci prioritare vor fi alegerile pentru “omul duhovnicesc”.

Când te pocăiești, nu vei mai avea timp liber ci vei fi mereu ocupat să lucrezi pentru Cel care a murit în locul tău.

Când te pocăiești, te așteaptă o cruce ce trebuie să o porți în fiecare zi, și de obicei ea vine “la pachet” cu trădarea, batjocura si respingerea.

Când te pocăiești, ca să treci de la un nivel spiritual la altul, nu ți se va mări salariul ci rația de probleme.

Când te pocăiești vei avea nevoie de șervețele mai multe. Întăi pentru lacrimile de căință și în timp pentru cele de dor dupa Mirele nostru.

Când te pocăiești începi să te uiți spre CER și vei înțelege că NU merită să te pocăiești doar pentru viața asta. Dar daca te intereseaza veșnicia cu Dumnezeu, merită.

Lansare de carte – “Trăind pe pământ mai aproape de cer” (Cristi Boariu)

Traind pe pamant mai aproape de cer - coperta fataCu ajutorul lui Dumnezeu astăzi a fost lansată cartea “Trăind pe pământ mai aproape de cer” scrisă de Cristian Boariu. Cartea poate fi comandată de la Librăria Gramma sau Libraria Maranatha. Cei care doresc cartea în format PDF (electronic) o pot cumpăra de aici. Tot profitul obținut din vânzarea acestei cărți va avea ca destinație lucrarea misionară din Oltenia, jud. Gorj cât și anumite familii aflate în nevoi.

Recenzii

Cartea lui Cristi Boariu”Trăind pe pămând mai aproape de cer” cuprinde frânturi de viață, fragmente din Scriptură, reprezentând astfel o culegere de meditații profunde asupra lumii în care trăim, o lume copleșită de păcat și distrugere, care face presiuni asupra Bisericii lui Hristos.  Autorul încearcă să ne motiveze la o pocăință simplă, dar autentică, bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu, cuvânt care ne mântuiește pe noi înșine și care poate servi celorlalți ca mărturie. Cartea este o chemare puternică la trezire spirituală pentru cei ce trăiesc pe pământ, dar care vor să fie mai aproape de cer. Asemenea profeților din vechime, ni se spune lămurit astăzi: ”Întoarce-te…”  Pastor Cornel Răducanu (Deva)

Gândurile din cartea aceasta nu sunt destinate să delecteze mintea sau să nască emoții. Prin consistența, profunzimea și incisivitatea lor, ele sunt menite – și chiar reușesc – să stârnească dureri, spaime, bucurii, nădejdi și o dorință puternică după o pocăință sfântă, după întoarcerea la valorile originale ale creștinismului și după o relație autentică cu Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos.  Prezbiter Iosif Ignat (Sebeș-Alba)

Eseurile lui Cristi Boariu pot fi definite ca un mănunchi de reflecții spirituale despre ceea ce este și ce face un creștin autentic. Prin ele, autorul propune o perspectivă echilibrată asupra vieții trăită cu Dumnezeu. Echilibrul mesajelor, precum și profunzimea lor, sunt rezultatul puternicelor sale trăiri sufletești și a comunicării aproape perfecte dintre el și Cel veșnic.

Pastor Teodor Dronca (Sebiș)

Cartea aceasta reușește să captiveze cititorul prin profunzimea ideilor inspiratoare care alcătuiesc tematici spirituale cu subiecte prioritare creștinului din veacul post modernist. În același timp ea reușește să tulbure liniștea pasivă a unei practici creștine de suprafață. O analiză atentă a gândurilor inovatoare expuse în carte și care sunt izvorâte din diverse narațiuni, doctrine sau evenimente biblice poate să descrie traseul unei adevărate și autentice treziri spirituale.

Fiind la debutul său, autorul ne oferă o reală și promițătoare perspectiva de estetică creștină ca urmare a aprofundării textului sacru (biblic), mai ales că o face înainte de parcurgerea a trei decenii ale vieții. Certitudinea deplină și convingătoare a devotamentului cărții față de învățătura originală a Sfintelor Scripturi și față de Tatăl nostru ceresc, mă determină să recomand fără rezerve cititorilor, mai ales ca lecturarea ei este atât de atractivă și interesantă.

Prezbiter Simion Buzduga (Rădăuți)

 

 

Câteva lucruri care se văd la Golgota…

cross.

La Golgota se vede o inima de mamă care-şi plânge întâiul născut şi-şi aduce aminte de ceea ce Fiul spusese odată: “Cine nu-şi lasă mamă….”.

La Golgota se vede ce înseamnă har. Un rai oferit unui tălhar, o speranţă oferită în loc de junghiul morţii, o promisiune ce te face să visezi după o viaţă de coşmar.

La Golgota se vede care ucenic iubeşte până la capăt, când nu mai înţelege nimic şi când totul pare că se năruie

La Golgota se vede un soldat roman mişcat nu de sânge ci de Cel din care curge cel mai scump sânge. Caracterul măreţ al Lui Isus în suferinţă l-a schimbat probabil pentru toată viaţa.

La Golgota se vede materialismul soldaţilor care joacă zaruri când Creatorul lor moare pentru ei. Se vede atât de clar cât de mult doresc oamenii pământul când Cel atârnat pe lemn vrea să le dea cerul.

La Golgota se vede cel mai frumos Împăratul. Nu doar al Iudeilor ci şi al nostru. Un Împărat legat că noi să fim liberi, bătut că noi să fim protejaţi, cu o coroană de spini pe cap ca noi să purtăm cununi în cer.

La Golgota se vede clar că dragostea costă. Dumnezeu a spus din cer că ne iubeşte şi Fiul a venit să ne arate asta.

La Golgota pământul se cutremură în locul inimilor care-au lovit fără milă iar soarele se ascunde pentru un nou soare care apune azi înainte să răsară pentru veşnicie.

La Golgota i s-a dat lumii întâlnire cu dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu. Dreptatea a căzut pe Fiul iar iubirea pe noi.

La Golgota se vede un nou Eden ce se deschide la orizont, un rai pe care nu-l merităm şi un Christos pe care nu L-am preţuit îndeajuns.

Vă doresc Sărbători Fericite, dar vă implor:

“Nu uitaţi să priviți la Golgota!”